E cutremur sau tzunami la noi in casa

Masuri drastice in seara asta: parola pe laptopul lui fiimeu, wii, plastation3, psp, dsi toate confiscate. L-am rasfatat foarte mult si de ce, copil destept, nu am crezut ca se va ajunge aici. Vorbeste 3 limbi, dar sa explic defapt cum e treaba. Sotul meu a fost singur la parinti, el neaga acum dar eu stiu ca taicasu l-a invatat o groaza de chestii, in orice caz nu vreau sa dau vina acum pe el. Cind a inceput fiimeu scoala avea 4 ani jumate, el e nascut in martie si a mers la scoala in 5 septembrie, la scoala de franceza, el vorbind romana si engleza. A inceput scoala si era mama mea aici care ma ajuta foarte mult, se ocupa de el, de gradina, de mincare, de curatenia in casa, iar eu cind veneam de la servici totul era gata. Eu faceam lectiile cu fiimeu, stiind franceza foarte bine, am locuit in Montreal unde am facut si o scoala de contabilitate in libma franceza. Si sotul meu stie franceza foarte bine, nu numai, daca v-asi spune cite limbi vorbeste el sau eu ati zice ca ma laud, asa ca mai bine tac.
Deci eu m-am ocupat sa il ajut la lectii pina in 2008, cind nu am mai avut nici un ajutor acasa, nici mama nici soacra care veneau una un an alta un an. Copilul meu cit m-am ocupat de el cu lectiile a fost elevul lunii in fiecare an in cite o luna, primul an, m-a surprins ca a fost elevul lunii septembrie el de abia incepuse limba franceza si era intr-o clasa in care 5 copii veneau din camine de familii quebecoaise unde limba materna in casa era franceza. In orice caz, copilul meu, nu ma laud acuma ca altfel nu asi povesti in seara asta de nimic, dar cind avea un an si 7 luni stia alfabetul stia sa deseneze un cerc si iti arata circuferinta si aria cercului, stia poezii si o groaza de alte lucruri. Cind mergeam la el la scoala, la sedinte, aici nu sint ca in Romania, cu toti parintii, ai 10 minute in privat cu invatatoarea, totul a fost ok pina in clasa a 4a.
Dupa aceea era asa ok, dar nu prea e atent, e distrat sau nu mai stiu eu ce....Adevarul e ca din 2008 de cind eu am ramas fara nici un ajutor si nu m-am mai ocupat de el cu lectiile a inceput sa o sclinteasca, dar am zis e copil destept si e numai virsta, o sa ii treaca si eu, mai mult eu l-am rasfatat, ca daca sotul meu a zis anul trecut in decembrie ca nu mai trebuie sa ii cumparam si ps3, eu i-am luat ca daca asta isi dorea el de Craciun, pai ce altceva sa ii luam cadou. Dar sotul meu, ca ma enerveaza si el, nu s-a ocupat niciodata de lectiile lui, e drept ca s-a ocupat de el cind era mic si cind venea de la servici sarea la el in brate, asa a invatat alfabetul, in Autocad pe calculator si tot de la el a invatat geometrie, dar asta a fost cam tot. Saptamina asta, de luni am primit in scris ca vineri are doua teste, unul la anatomie si unul la matematica, luni cind i-am spus sotului sa se ocupe putin cit pregatesc eu masa, ca luni aveam deja mincare gatita din weekend, cind a vazut pozele, dar erau si intrebari, care nu le vazuse, in orice caz el e barbat, copilul e baiat, chiar daca pozele erau organe sexuale, trebuia sa se ocupe. In orice caz, m-am ocupat eu si de pus masa, si de gatit si ieri si azi si de anatomie si intrebari..dar azi i-am spus sotului sa il asculte la matematica unde are test tot vineri. Vreau sa va spun ca copilul e afon complet, de mi-a venit sa pling, daca astia doi ani si ceva eu nu m-am mai ocupat de el, il intrebam cind veneam de la servici: ai avut lectii? si zicea ca da, si le-ai facut: da, si nu il controlam pentru ca ma sculam dimineata, direct in bucatarie, plecam la servici, reveneam in bucatarie si din bucatarie in pat. O sa credeti ca glumesc, dar asa este si in weekend ma sculam la 5 sau 6 dimineata si toata ziua curatenie, spalat, mincare. De fapt sint tare suparata pe sotul meu acuma, care in afara de servici nu face nimic acasa, e si vina mea, ca nu m-am impus de la inceput si nu l-am pus sa faca treaba, el fiind singur la parinti cu mama casnica nu a facut nimic acasa. Acum cind scriu aud numai tipete sus, sau mai bine ton ridicat, baietii fac matematica, fiimeu raspunde aiurea si tasu e nervos ca nu stie, ca mai devreme zicea ca trebuia sa il invete scoala. La scoala a invatat, cum i-am spus si lui, dar copilul nu a prins nici in clasa si cum noi nu l-am controlat, l-am lasat de izbeliste, nu stie.
Ii dadeam exemplu in seara asta, ii spuneam ca eu invatam foarte mult acasa cind veneam de la scoala, daca nu eram atenta, daca vorbeam cu colega de banca sau daca colega de banca imi dadea in carti, dar fratele meu mai mic, cu 4 ani care niciodata nu invata acasa m-a surprins cind a dat examen la scoala de ofiteri de aviatie si a intrat, avind si o limba straina, franceza. Eu nevazindu-l niciodata invatind acasa, mai ales cind m-am dus la juramint la Sibiu, am schimbat trenul undeva,nu mai stiu unde in orice caz in gara aia erau oameni care mergeau la Sibiu la juramint la elevii de la scoala de aviatie, doi dintre parinti ma intrebase-ra ce pile am avut, ca mi-au spus ce pile au avut ei sa intre copii lor acolo. Le-am spus ca noi nu am avut nici o pila, probabil ca nu m-au crezut, dar in clipa aia am fost asa de mindra de fratele meu mic. Noi am fost 4 copii, nascuti din oameni simpli de la tara, tatal meu venea dintr-o familie de oamneni foarte destepti cu mult talent, bunicul meu de pe tata care nu l-am cunoscut a fost director de scoala intr-un sat din Moldova, si un mare scluptor, in satul ala el are statuie si sculpturile lui sint foarte recunoscute si multa lume vorbeste cu drag de el. Sora mea a intilnit multa lume la spitalul care lucreaza ea vorbind foarte frumos de bunicul, chiar au dus-o cu o salvare de la spital sa vada ce mare om a fost bunicu. Noi nu l-am cunoscut, a murit cind fratele meu ala mare avea doi ani, numai mama l-a cunoscut, dar nici mama ca si tata nu avea cuvinte de lauda ca acesti oameni straini, pe care i-a cunoscut sora mea, sau care i-au ridicat statuie acolo in sat. Tatal meu era tare pornit impotriva lui si ii dau dreptate, mama lui a murit cind el avea 7 ani el fiind ultimul copil din cei 7 copii. Ceilalti fiind mai mari deja apucasera sa plece pe la scoli, tatal lui fiind destept, profesor la vremea aceea a luat-o pe bunica mea care avea multa avere. Bunica s-a imbolnavit, pe vremea aceea nu se stia ce are, dar cum povestea tata ca incepuse sa ii cada parul, poate avea un cancer. Tatal meu avind numai 7 ani atunci, nascut din gemeni dar fratele lui a murit la nastere, a ramas numai cu taicasu, ceilalti copii fiind mai mari, plecati la scoli in oras, unii insurati, ca din 7 copii a fost o singura fata, care s-a facut asistenta si a murit si ea de tinara, de pneumonie, ca tot asa era inca greu sa depistezi atunci.
Tatal meu fiind cel mai mic si singurul ramas acasa cind mama lui a murit, a avut numai de suferit, ca bunicul meu a luat femeia de servici de la scoala sa faca menaj in casa, femeie nu numai analfabeta dar si idioata, dupa ce el a avut o deceptie in dragoste cu o profesoara de la scoala, atunci s-a incurcat cu menajera, femeia de servici de la scoala, care i-a devenit si mama vitrega lui tatal meu. De atunci tatal meu a avut numai de suferit, dupa ce a ramas singurul dintre copii fara liceu sau facultate, a ramas si cu o pneumonie netratata, care mai tirziu s-a agravat, fiind nevoit ca la 30 de ani sa ramina numai cu un plamin, cea ce i-a daunat toata viata, in orice caz, povestea vietii tatalui meu este foarte lunga, ar putea fi scrisa o carte, dar pe scurt toata viata lui, l-a urit si l-a injurat pe taica-su, cel putin de cind ma stiu eu. Dar tatal meu a fost un om nemaipomenit si asa imi este dor de el, a murit saracul in 1999 in mai si eu nici nu am putut merge la inmormintare. Nascusem in martie, copilul inca nu avea 3 luni, nu aveam pasaport pentru el, nu aveam cu cine sa il las, dar durerea a fost asa de mare, ca il alaptam si din ziua cind a murit tatal meu, ceva s-a intimplat cu laptele ca nu a mai vrut sa suga. Era putin inainte de 4 dupa amiaza in Canda, in Romania era 11 noaptea cind am primit telefon ca tata a murit, era sora mea. Doamne si acuma cind scriu, dupa atitia ani ma apuca plinsul. Nu mai pot sa scriu.............