Despre prietenii

Unii oameni ramin prieteni o viata, altii dispar din viata noastra...din cauza noastra sau din cauza lor. Asa mi s-a intimplat mie.
Voi cati prieteni ati pierdut?
Eu am decis ca unii nu imi erau prieteni adevarati,cu altii vorbesc rar ca nu mai avem nimic in comun, traim pe continente diferite si daca nu vorbim in fiecare zi, viata e diferita si atunci pentru ca nu mai avem subiecte comune parca nu mai avem ce ne spune si vorbim foarte rar devenim straini. Pe unii i-am indepartat eu ca mi s-au parut materialisti, eu am sarit intodeauna de 11 mii de ori cind au avut ei nevoie,iar cind am avut eu mi s-a spus ca nu pot, cu toate ca nu le ceream bani nici luna de pe cer. Dar de curind am avut o experienta proasta cu o prietena care sa va spun drept nu stiu ce s-a intimplat. Eu nu vorbesc pe nimeni pe la spate, daca am ceva de zis zic in fata, nu sint diplomata, sint foarte sincera. Nu stiu cu ce am gresit dar cind am intrebat persoana respectiva ce are, de ce e suparata, mi-a zis ca nu e suparata, dar cica: prietenia noastra a fost, a trait si a murit,(boema persoana) si tot persoana respectiva zice: nu mai am chef sa iti dau raportul ce se intimpla in viata mea. I-am zis Ok, si succes in continuare.
E prima oara cind mi se intimpla asa ceva, de obicei sint o persoana foarte sociabila si foarte saritoare, si de doua ori in viata mea am terminat prietenii, dar cu explicatii, ca persoanele alea nu mi s-au parut prieteni, adica eu sar, ma ofer de cite ori ai tu nevoie, de multe ori, iar cind eu iti cer ceva nesemnicativ, tu ma refuzi. Dar in cazul de fata cu prietena asta cu explicatii boeme sint perplex. Voua vi s-a intimplat asa ceva?
Oricum eu sint o persoana foarte mindra si cu toate ca tatal meu m-a invatat sa nu tin suparare mai mult de o ora, am principiile mele si proverbul: ce scuip, nu mai ling!
Comentati va rog, ati avut experiente din astea?