Mi-am adus azi aminte de o poezie din tinerete. Aveam vreo 19 ani atunci si un prieten de-al meu foarte bun mi-a dat-o ca a zis ca mi se potriveste foarte bine.
Iubita mea cu parul fost saten
Cu pleoapele verzui ultra-marine
C-obrajii alimentati de pudre fine
Si ingrosati de-atita fond de ten.
De azi-nainte am terminat
Ti-arunc in foc rimeluri, pudre, fard
Perucile pe toate ti le ard.
De-atita vreme sintem sot si soata
Si eu nici nu stiu cum arati la fata.
Ma uitam in oglinda azi dimineata dupa ce mi-am aplicat machiajul si mi-am adus aminte de poezie.
Update la ziua de ieri: Cica picnicul la scoala lui fiimeu a fost totusi afara iar in sala de sport au mers dupa aceea sa vizioneze un spectacol cu clowni si un cintaret francez care a cintat. (dragut din partea scolii)
No comments:
Post a Comment