Life Is Beautiful, La vita è bella

Voi sa nu ma credeti, eu imi repet mereu asta ca sa nu o iau razna.
Weekendul in camping a fost excelent, va povestesc alta data sau mai tirziu, poze inca nu am, astept de la prieteni. Dar azi sint suparata rau fara motiv, depresii, virsta, dereglare hormonala. Il astept pe unul sa ii vind cauciucurile de la masina veche. Anul trecut la sfirsitul lui august, masina sotului a murit. Si ghici unde? in America in Retford, linga Detroit unde lucreaza. Vin de la servici, suna telefonul, sotul meu ma suna de pe celular, ca il trimisesem la cumparaturi la un magazin de fructe si legume linga serviciul lui. Vino si ma ia ca mi-a murit masina. Am o groaza sa merg in America, de fiecare data cind am fost singura m-am ratacit. Sun la un prieten care lucreaza tot in America, nu era acasa, dar nu mai era nici la servici, plecat aici in Canada la fotbal (gata a venit ala, am vindut si cauciucurile) dar sa termin cu povestea. Asa ca nu am mai sunat la alti prieteni cu toate ca trebuia, o prietena mi-a zis de ce nu ai sunat la noi ca mergea Cristi cu tine sau eu, ca parintii ei locuiesc in America prin zona. In orice caz am luat copilul si pasapoartele si am luat drumul spre America. Imi spusese sotul la telefon ce autostrazi sa iau, dar sint doua posibilitati din Canada, una sa iei podul care trece pe deasupra riului sau tunelul care e pe sub apa. El merge acum pe pod de cind lucreaza la firma asta, ca a lucrat si la alte firme unde era mai bine prin tunel. Eu de cite ori am fost in America am fost pe tunel, am luat tunelul. Nu stiam ca pe una din autostrazi erau constructii si te scoate din autostrada, si cum femeile sau numai eu,poate, nu le au cu punctele cardinale m-am ratacit, dar rau, ca am incercat asa de mult sa tin directia ca am ajuns la mama dracului. Cind l-am sunat eram departe rau,pierduta rau, am incercat sa ma intorc de era sa fac si accident, adica l-am facut pe unul din fundul meu, care sa il ia naiba ca avea si prea mare viteza sa ma evite pe mine sa nu ma loveasca si tot pe el l-am intrebat care intii ma injura, am deschis geamul la masina si el care aterizase din viteza in dreapta mea, intii i-am cerut scuze si i-am spus ca m-am pierdut si unde vreau sa ajung. S-a calmat si mi-a spus pe unde sa o iau, in orice caz de acasa si de unde trebuia sa imi iau sotul trebuia sa fac 40-45 de minute cu tot cu vama, control dintre canadieni si americani. Eu am ajuns la sot cu copilul,binenteles dupa 2 ore si ceva. Ca inainte de incidentul cu ala care era sa ma loveasca, m-am intors inapoi in centru Detroitului unde era vama la o benzinarie, unde am mai pus benzina si am intrebat un negru care avea vreo 3 ciini mari in masina si ala m-a trimis de unde venisem, dar probabil ca nici ala nu stia ca sint lucrari pe autostrada aia si te scoate.
Urasc sa merg singura in America, Detroit si asa mai departe, vara lucrari multe, retururi si prost semnalizate. Aici in Canada mai mare dragul. Am plecat acum 8 ani, cind copilul avea numai 4 ani la Montreal, 1000 de km de aici de la noi pina la Montreal. Nici o treaba. Cu toate opririle pe autostrada si mincat am facut numai 9 ore pina acolo de s-a si mirat sotul meu cind l-am sunat, ca a zis ca am ajuns prea repede. Iar pe drum m-am oprit de multe ori, ca eu sint fumatoare si nu puteam fuma cu copilul in masina, iar daca fumam si beam cola, cafea sau apa si aveam nevoie si de Wc si de cite ori mergeam la Wc luam copilul cu mine, chiar daca el nu avea nevoie. Cind am ajuns la Montreal era obosit, ii zic, vai mami esti obosit, a fost o zi lunga, dar el zice: sint obosit de cite ori m-ai dat tu jos din masina....m-a pufnit si risul. Oricum sa se dezmorteasca de scaunul de masina ii facea bine....
Iar acuma pe scurt ca povestea e lunga, in septembrie anul trecut am luat o alta masina minivan familial, si imi pare bine, pe care o conduc eu, masina mea a devenit a lui, iar masina lui am adus-o din America de abia anul acesta si o tineam in garaj. Copilul cind a vazut si masina veche acasa a zis mama dar noi sintem bogati, ca avem 3 masini, pe naiba. Neonul, vechea masina a sotului am vrut sa o vind asa cum era, dar imi dadeau astia care ma sunau un pret de rahat. Asa ca le-am zis, ca majoritatea erau din astia de la garaje care voiau sa o ia pentru piese si pentru fier vechi. Sotul meu schimbase cauciucurile cu doua saptamini inainte de incident. Asa ca le-am zis la aia care ma sunau si imi ofereau pret de doi lei, le-o dau dar sa imi dea inapoi cauciucurile, pina la urma am dat-o asa fara cauciucuri si in seara asta am dat si cauciucurile la jumatate de pret de cit le-am platit, dar asta e, ca nu se potrivesc pe nici una din masinile pe care le avem acum.
Dar de fapt incepusem cu viata e frumoasa dar m-a sunat ala cu cauciucurile si m-am abatut de la subiect, ba chiar a si venit le-a si luat, dar eu de altele voiam sa povestesc, am ajuns ca mama mea de care noi rideam, eu si fratii mei ca incepea sa povesteasca ceva si ajungea la 1800 toamna....m-am sclintit.
In orice caz, stau prost cu timpul liber, mai nou stau prost cu memoria si cu depresiile. Azi la servici mi-a venit sa si pling, fara nici un motiv, asa rau ma luase depresia si o durere de cap...
Am vorbit cu sora mea pe mesenger in pauza de masa care a incercat sa ma aduca pe drumul cel bun, sa zica tot asa ca mine ca viata e frumoasa nu conteaza, dar tot am ramas in transa. Imediat dupa pauza mea de masa ma suna patronul din biroul lui si conferinta telefonica in trei, eu, el si o companie din America, numai de asta nu aveam eu chef atunci, in orice caz, nu am inteles de ce aia a sunat la el si nu la mine, dar conferinta a fost ok, nu intru in detalii ca e mult de spus...pina la urma totul a fost bine, dar depresia mea a tinut pina dupa ce am ajuns acasa, unde am gatit si copilul a taiat iarba intre timp, i-am dat cei 10 dolari plata si vreau sa spun ca si acum nu mi-a trecut complet dar sint putin mai bine. Sotul a zis ca spala el vasele iar eu am vindut cauciucurile si acum stau si scriu aici, ca poate imi revin, am baut si o bere ca sa fie viata si mai frumoasa.
Apropos pentru cei care nu ati vazut filmul Life is beautiful sau varianta italiana originala La vita è bella, vi-l recomand. Eu am cumparat DVD-ul acum vreo 3 sau 4 ani nu imi aduc aminte in decembrie si l-am bagat printre cadourile care le-a cerut fiimeu lui Mos Craciun, de atunci l-am vazut de nu stiu cite ori, dar nu stiu de ce ne uitam intodeauna in decembrie de sarbatori la el. E drama, comedie, un film exceptional care si fiimeu a invatat ceva istorie, ca nu stia nimic despre razboi, evrei si asa mai departe...cred ca ne uitam numai iarna ca atunci a fost facut cadou...in orice caz eu l-am comandat ca m-am gindit sa mai adaug ceva la cadoul patronului meu, ziua lui fiind in decembrie si in fiecare an ii luam ceva de ziua lui si pentru petrecerea de craciun, care e inainte de craciun, el fiind evreu nu sarbatoreste craciunul dar ne face petrecere de craciun, care e inainte de craciun, anul acesta va fi pe 17 decembrie la Cazinou, care e foarte luxos, ca in fiecare an. Eu m-am ocupat multi ani la rind sa string banii de cadou si sa cumpar cadoul pentru ziua lui care e pe 7 decembrie unde ii dam ceva semnificativ si cu mult umor(dar va povestesc alta data cite din astea au fost in fiecare an) iar la casinou ii dam cadoul mai important. In anul cind m-am gindit hai sa mai iau si dvd-ul asta cu Life is beautiful, l-am luat si pentru noi, eu stiam filmul, dar am vrut sa il vada si fiimeu plus sa invete putin si istoria, care nu o invata aici in Canada.
Dar acum nu mai pot de oboseala si trebuie sa ma culc. Oare toata lumea e asa obosita ca mine?.......am imbatrinit.....aveti grija cind va apropiati de 44 de ani va iau toate alea...........inca nu am bufeuri...........va tin la curent. Noapte buna ca nu mai pot.
P.S. alta data va povestesc de cite ori m-am ratacit in Detroit, in America.
Dar trebuie sa imi repet si in somn: Life Is Beautiful, La vita è bella, Viata e frumoasa!
NOAPTE BUNA!