Aseara am facut spaghete carbonara, dar nu despre asta voiam sa va povestesc. Am mai facut de multe ori inainte dar aseara in timp ce le faceam si aveam spaghetele pe foc si altele pregatite, ma uitam si aveam impresia ca am uitat ceva. Asa ca mi-am sunat prietenii care acuma locuiesc undeva in America. El facea cele mai bune spaghete carbonara. Cu ei ne-am cunoscut in Germania acum 21 de ani si tot cu ei am trait cei 3 ani la Montreal. Apoi noi ne-am mutat si la un an s-au mutat si ei dar nu tot in Canada ci in state. Mi-au botezatu copilul si sintem mai mult decit prieteni, sintem ca fratii.
Aseara cind i-am sunat, a raspuns el, ea era plecata. Il intreb: Ce faci? si el zice corectez teste....El inginer cu facultate facuta in Romania a facut master la Montreal si doctorat in America. Lucreaza ca manager la o mare companie dar si preda la Universitate un curs. Acuma corecta teste date studentilor si eu il intrebam de reteta de carbonara. Asa ne-am amintit de Germania. El invatase acolo la un restaurant italian unde lucra la negru sa faca astea si rideam acuma cind ne aminteam, mai ales ca pe vremea acea, eu dadeam in carti mai mult in joaca, mie si prietenei mele, nevasta lui, dar el s-a apucat sa spuna la restaurantul unde lucra si m-am trezit cu o groaza de nemtoaice si italience sa le dau in carti. Eu eram mai blonda decit nemtoaicele, dar dadeam in carti ca o tiganca, ele ma plateau si dadeam la prietenii mei acasa, unde prietena mea creea si atmosfera....si eu imparteam banii primiti cu ea.... si asta ne aduceam noi aminte aseara....
Ce vremuri frumoase am mai trait in Germania. Stateam la un hotel de azilanti intr-un sat (ca noi acolo eram cersetori de azil politic) caci Romania in '90 inca avea nevoie de vize si nu puteai sa lucrezi daca nu aveai un statut. Ca cersetor de azil politic cum eram noi atunci, permisul de lucru l-am primit dupa vreun an si pina atunci lumea mai lucra la negru si cine angaja numai restaurantele. Si eu am lucrat la un restaurant se numea Istra, era cu specific sirbesc, ca el era sirb fugit demult si ea era nemtoaica. El avusese acasa un restaurant si atunci in Germania dupa ce s-a cuplat cu nemtoaica au deschis un restaurant.
Munca chiar si de jos nu este o rusine, ca nu furam, nu dadeam in cap, cumva faceam ceva ilegal ca munceam la negru, asta ca dura mult pina ei iti dadeau permisul de lucru, dar si dupa ce iti dadeau permisul de lucru nu aveai voie sa faci munci calificate ca inca nu obtinusem azilul politic, proces lung si care nu l-a obtinut nimeni, numai cei care s-au casatorit cu nemti (2 cazuri, un baiat si o fata din cei care i-am cunoscut acolo)
Norocul nostru a fost sa nu avem nici un tigan repartizat la hotelul care stateam. Hotelul nostru era intr-un sat dar care era si mare zona turistica pentru olandezi, ca era lac, camping si chiar la granita cu ei si veneau si isi faceau vacanta. Initial hotelul a fost casa de oaspeti a doua surori, care au imbatrinit si au vindut hotelul unui tip, mare om de afaceri care avea mai multe businessuri, dar a cumparat si hotelul asta ca primea bani de la guvern pentru fiecare azilant cazat acolo. Avea doua etaje si parterul si nu mai tin minte cite camere, noi stateam la parter, unde nu erau decit 3 camere, sala de jocuri si sufrageria, ca da ne-a creat conditii acolo era televizor cu jocuri si alte alea. Plus tot la parter era biroul unde angajase doua persoane, o femeie care statea ziua si un barbat mai in virsta care era cam alcolic. Mie imi spunea Frau...si numele mic al sotului, nu retinea cum ma cheama.
La hotelul asta erau mai multe familii de romani, sau si burlaci, decit restul natioanalitatilor. Mai era o familie de indieni, un algerian, un tunisian, un african, alti 3 indieni necasatoriti si majoritatea romani si cum spuneam norocul nostru ca nu au fost repartizati tigani. Am avut o perioada foarte frumoasa din viata noastra acolo, eram ca la caminele studentesti, e drept ca era o amestecatura de romani cu diplome sau numai cu licee dar important era ca toti eram cinstiti si lumea din sat cind ne-a cunoscut bine chiar ne-au devenit prieteni.
Ba i-am mai pus la punct si pe algerian care era un betiv si se imbata si iesea pe strada si spargea sticle, dupa vreo doua din astea baietii romani au stat de vorba cu el, l-au scuturat putin, omeneste si pe urma chiar daca se imbata macar nu mai iesea afara sa faca scandal, aveau ei grija sa mearga direct in camera lui sa se culce..Nostim era cind el si cu tunisianul sau nu mai stiu cu care natie se certau, dar cum, nu in germana, se injurau in romaneste cind se certau. Amindoi invatasera injuraturi in romaneste.
Africanul il chema Frank (sau asa isi zicea el) lui ii placea sa danseze, punea muzica in sala de jocuri si dansa de mama focului....mai era un african dar care traise in mai multe tari era mai in virsta si vorbea 9 limbi. Iti era mai mare dragul sa stai de vorba cu el, ca stia din orice domeniu....foarte destept baiat...nu mai stiu nimic de el, il chema Iousuf.
Bucataria era comuna, dar era mare si avea 7 aragazuri si vreo 5 chiuvete. Lumea nu minca in bucatarie, numai gatea si isi lua in camera unde avea masa si frigider. A fost foarte frumoasa viata acolo si imi aduc aminte cu placere de ea. Un roman foarte harnic si un pic mai in virsta decit noi, dar nu cu multi ani, fusese in Romania bucatar, lucrase la o cofetarie patiserie, sau ceva de genul asta in Bucuresti. In spatele hotelului a construit o sera si a plantat tot felul de plante si legume, daca aveam nevoie luam si noi. Plus el ne-a invatat sa facem cea mai buna piine. Trageam si niste petreceri pe acolo intr-o camera care era numai cu geamuri si dadea in spate spre gradina unde facuse el sera.
Dupa ce am primit permisul de lucru, prietenii nostri, nasii lui fiimeu, s-au mutat la o casa cu chirie, la nemtoaica care lucra la hotel cu care ne-am imprietenit foarte bine. Ea avea casa ei iar linga casa ei o casa de vacanta, ca zona fiind turistica erau multe din astea. Linga ei era alta casa de vacanta al unei nemtoaice dar care locuia la oras, au inchiriat alti romani, alti prieteni (cu care ne-am revazut aici caci ei au cistigat loteria pentru America si au venit in Detroit). Pina la urma am plecat si noi de la hotel, am inchiriat tot o casa de vacanta dar in alt sat la 4 km de hotel, dar eu venem zilnic, ca lucram la restaurantul din sat. Cit nu am avut permis de lucru am lucrat la bucatarie, intii la spalat vase si mai ajutam si la meniu, dar dupa ce am luat permisul de lucru si ei m-au vrut oficial, am venit si eu cu pretentii si lucram in restaurant ca chelnerita. Faceam o groaza de ciubuc pe zi, asta in perioada verii, mai putin iarna.....cind nu erau turisti ci numai satenii. Ne-am imprietenit si cu popa din sat si am trait acolo momente foarte frumoase. Eram toti ca o familie, bucuria lor era si bucuria noastra, necazul cuiva era si necazul nostru.....Am avut si alte intimplari dar pe care o sa le povestesc alta data.
In orice caz, baietii astia cu facultate chiar si dupa ce au luat permisul de lucru nu aveau voie de munci calificate, sotul meu a gasit la o firma si a fost angajat ca desenator tehnic, ca sa ii obtina firma postul a trebuit sa demonstreze ca nici un neamt nu s-a prezentat pentru postul asta, dar de fapt el facea muncea de inginer, a facut si o inventie si pe urma l-au facut si director administrativ, ca le-a iesit la pensie ala care era. Iar prietenul nostru, nasul lui fiimeu la fel............dar nu mai povestesc despre asta.
Partea a doua, trebuie sa povestesc despre inceputurile noastre in Canada, care au fost la fel de frumoase, dar de alta natura, total diferite fata de Germania, iar intr-o alta povestire, sper sa am timp despre viata noastra de un an de zile in Portugalia.
O seara buna!
