Doar poze

Sint acasa in concediu, dar sint foarte ocupata. Fac curatenie generala, cumpar, vind, am vindut masina veche, vopsesc usi, am mers la picnic la scoala la copil si astept musafirii care trebuie sa vina pentru 3 zile, trupa mare, plus prieteni de aici. Azi pun numai poze, care nu am avut timp sa le pun la timpul lor.

Iepurele prins in cusca.

Ne-am luat gratar nou.

Asa arata acum deckul dupa ce l-am vopsit.

Au mai crescut rosiile.

Si visinul, care i-am pus plasa ca le maninca pasarile.

Obosita, dar foarte fericita

Era sa imi omor catelul.
Pentru cei care nu au animale si nu au avut niciodata e mai greu de inteles, dar pentru cei care au, sinteti de acord cu mine ca devin mebrii ai familiei? Catelul nostru ca si ciinii de pe continentul acesta este considerat membru de familie, chiar si primeste  corespondenta pe numele lui de la veterinar, carte postala odata pe an cind e timpul sa faca vaccinurile.
Eu si cu fratele meu mic am fost mari iubitori de ciini, dar cind eram copii cu toate ca ne doream nu am avut parte de unul in casa. Aveam afara grija de ciini vagabonzi si semanam se pare cu mama mea, care mai aducea cite unul sau o pisica sa ii dea de mincare la scara blocului. Tatal meu era de alta parere, caci ciinii si pisicele nu au ce cauta la bloc, alea numai la curte, afara.
Asa am crescut noi, eu si fratele meu mai mic, ca cei mari dupa ce s-au casatorit au plecat la casele lor. 
Cind eu si fratele ala mic am crescut mari, dar locuiam inca cu ai mei ne-am cumparat un ciine. Tatal meu nu a fost prea incintat dar s-a obisnuit destul de repede, mai ales cind catelul ne-a trezit la mijlocul noptii latrind, ca ne inuda apartamentul, aveam rude de la tara in vizita si cum pe vremea aceea se oprea apa, ei nici nu au stiut sa inchida robinetul.
Dupa primul catel care a murit de jigodie, cu toate ca a fost vaccinat, a luat boala chiar de la veterinar cind l-am dus la vaccin, asa de curat era in Romania la veterinar, am avut altul. Si ala a trait mai multi ani, dar tot de jigodie a murit, de data asta nu l-am vaccinat in fiecare an stiind ce experienta am avut cu primul.
Dar acuma voiam sa povestesc de ciinele actual. Copilul meu se pare ca ma mosteneste pe mine din punctul asta de vedere, ca taicasu e iubitor de pisici, sau era ca acuma iubeste si ciinele. De fiecare data copilul isi dorea de ziua lui sau de craciun un catel si nu i-am luat. In 2005 l-am trimis in Romania cu soacra-mea, avea 6 ani si mergea prima data. Mi-a trebuit luni sa il pregatesc sufleteste ptr. plecare, la inceput plingea ca nu vrea fara mine, dar apoi pregatindu-l sufleteste cit i-am povestit despre Romania si copilaria mea si a tatalui lui si despre fratii si sora mea care nu ii cunostea decit din poze, o vazuse numai pe mama si nepoata mea care au fost aici la noi, cind a fost timpul sa plece copilul nu mai avea nici o problema, ba mai mult in aeroport nu a mai vrut sa stea cu noi a plecat mai repede pe zona neutra ca voia sa zboare si sa ajunga in Romania. Soacra mea era stresata ca va plinge dupa noi. Copilul a fost de nota 10, nu a plins, a comandat in avion mincare, bautura si pentru el si ptr. bicasa ca asa ii spunea.
Si nici in Romania nu  a plins deloc. Au stat 3 zile la Bucuresti la rudele sotului, dupa aceea au plecat la Iasi unde a stat la mama mea si la sora mea. Mama mea statea cu fratele meu mic si cumnata mea, care nu aveau copii dar aveau 2 catei, fericirea copilului. Cind mergea la sora mea si mergea destul de des caci fetele ei erau mari si nu au avut baieti si l-au indragit amindoi si sora dar mai ales cumnatul meu, care se pare ca il voia mai des la ei decit sora mea, aveau catel, adus de nepoata mea cea mare, care intre timp s-a maritat, dar catelul a ramas acasa. Era asa de fericit fiimeu in R. cu cateii in ambele parti plus era rasfatat, plus era alta viata, de cartier de mers pe jos, nu cu masina, de mincat inghetata pe strada si prajituri la cofetarii, ca nu ne ducea lipsa si nici nu statea mult de vorba cu noi la telefon sau pe mesenger.
Inainte sa vina am decis ca e timpul sa ii luam catel, ca vedeam pozele din tara el cu cateii, care ii dorea asa de mult, mai ales la sora mea, care avea un doberman, asa se iubeau ca statea sa il calareasca sa ii faca ce vrea fiimeu, erau topiti unul dupa altul. Si am decis ca trebuie sa ii luam catel, dar eu nu voiam par in casa si voiam un ciine alb sa vad eu cind e curat sau cind e murdar. Am cautat pe internet am mai vorbit si cu colegii de servici si m-am decis la un bishon frisee, care nu il gaseam la noi in zona, erau dar la vreo 600 de km de aici, asa ca m-am hotarit sa ma uit in America dupa el.
 Catelul nostru este american, dar traieste in Canada, iar acum cind mai are o luna si face 6 ani era sa il omor.
Acum citiva ani, nu mai stiu exact cred ca 3, am venit de la o nunta de-a unui coleg de servici, era vreo 2 noaptea si catelul se scarpina de mama focului, ma uit la el, zic cred ca are alergie, ca rasa lor sint alergici la iarba, la parfumuri si alte chestii. Dar cum ma desbracam eu asa inainte sa intru in dus, catelul dupa mine, vad ca umbla purici pe el, il bag pe el primul la spalat. Avea purici.
Aflu care e cea mai buna solutie pentru purici : Frontline si comand pe internet, imi vine, il tratez, si ii mai dau preventiv la 3 luni chiar daca nu avea. Asa si in urmatorul an i-am dat preventiv, tot acelasi produs ca luasem pe mai mult timp. Saptamina trecuta merg la un magazin aici cu mare reputatie, Canadian  Tire ca cine locuieste in Canada stie de ce vorbesc, si ma uit si la raionul de catei si vad ca au si ei picaturi pentru acelasi lucru, chiar daca nu avea purici, dar nu e numai ptr. purici, paduchi si alte animale nevizibile cu ochiul liber, marca Hartz si iau, o cutie avea 3 fiole, sa dai odata la 3 luni cite una. Asta cumparasem cam de vreo 10 zile dar nu am avut timp sa il dau, eu cum stau foarte prost cu timpul liber dar si cu memoria  (ca sa va spun cum am ajuns, si nu rideti ca asa o sa ajungeti si voi, ma duc sa ud florile, vad mesele de sticla prafuite sau cu urme de degete pe ele, iau solutia si servete de hirtie si ma apuc apuc sa sterg mesele, dar asta e caz fericit, ca vad sticla de apa si ud florile, dar cind e ceva care nu vad am uitat complet.)
Dar sa trecem la ziua de ieri, luni, dimineata, vad catelul ca se scarpina, nu avea purici, imi amintesc de solutie, marca Hartz, iau desfac o fiola si o aplic la git sus unde trebuia, plecam la servici eventual la scoala. Fiimeu ajunge primul intodeauna de la scoala, dar nu a obervat nimic, ajung si eu acasa dupa servici, catelul apatic, intins pe covor cit eram eu la bucatarie sa pregatesc masa si schelalaia din cind in cind. Ma duc sa il verific, nasul rece, umed, deci nu are febra, in urechi nimic, totul in ordine.
Ma gindesc ca poate il doare vreo masea, dinte si ii dau ceva de durere pentru copii.  Vreau sa va spun ca aici veterinarii costa o avere, de ordinul sutelor sau ajungi si la mii daca ii mai face si analize, asa ca de obicei incerc sa il tratez singura.
Cind stateam la masa si el tot in sufragerie pe covor, cea ce nu face de obicei, ca ii dadusem si lui mincare dar nu voia sa manince, imi aduc aminte ca ii aplicasem solutia dimineata. Iau si citesc pe cutia cu produsul si zicea ca in caz ca are reactie adversa sa ii faci baie, ca sa se duca solutia, dar el saracul era cu solutia pe git de 12 ore. Il duc repede la baie, ii fac baie, vad acolo la git unde a fost aplicata solutia ca era rosu rau. Dupa baie ni s-a parut ca s-a mai inviorat putin, chiar daca nu a vrut sa manince.
Plec cu copilul la prietena cu care facem sport dupa amiaza si las catelul in grija sotului. Revin seara aproape de 10, catelul vomase, sotul nici macar nu stia.....barbatii.....
Eu ingrijorata, ma apuc sa caut pe internet despre produsul si marca aceasta, ce am gasit m-am speriat. O groaza de ciini si pisici au murit de la marca asta Hartz Flea & Tick Products.
Am intrat in panica. Ii urmaream simtomele, plus dupa cum spuneau pe internet oamenii care au patit-o si au vorbit cu veterinarii, m-am dus sa ii mai fac o baie, de data asta cu detergent de spalat vase ca  asa scria.
Nu va spun ca m-am culcat dupa ora 1 noaptea si am fost stresata rau. I-am mai dat un medicament care e pentru alergii, tot atunci seara.
Dimineata mi s-a parut ca parca nu poate merge, l-am dus afara in brate, dar pe urma a inceput sa mearga, dar nu arata bine, nu voia sa bea apa, nu a vrut sa manince cu toate ca i-am dat salam care ii place.
I-am mai dat medicament de alergie si am hotarit ca copilul sa nu mearga la scoala sa ramina acasa sa il urmareasca. Toata ziua am tot sunat acasa sa verific. Era mai bine. Iar ieri seara dupa servici, a mincat, a baut, singurul lucru care vad ca i-a ramas sint mincarimile, se scarpina rau de tot.
Acum sint fericita ca nu a murit, ca alti catei. Nu stiu daca i-a atacat vreu organ si sa aiba efect mai tirziu. Sper ca nu.....pe moment e bine si ii mai dau pentru citeva zile medicament de alergie, in felul asta ii calmeaza si mincarimile.
Pe internet este o petitie, pe care am semnat-o si eu, o groaza de persoane cer interzicerea vinzarii de la aceasta companie a produselor astea. Nu stiu de ce nu se face nimic si inca exista in comert.
Am sa mai verific sa vad daca pina la urma s-au luat masuri.
Oricum fericita rau ca catelul traieste....

Un român a inventat camera care „citeşte” creierul

Un român a inventat camera care „citeşte” creierul Autor: CARMEN PLESA
9 aprilie 2011
Dispozitivul inventat de Joseph Mocanu împreună cu un doctor canadian ar putea revoluţiona medicina. Camera perfecţionată de cei doi arată în timp real, cu imagini tridimensionale, ce se petrece în creierul uman. Este mult mai rapidă decât dispozitivele care se folosesc în prezent, şi repre-zintă un pas important în diagnosticare şi tratamentul durerilor, insomniilor, precum şi a unor maladii precum Alzheimer. Joseph Mocanu a plecat din România cu părinţii, pe când avea doar două luni, şi trăieşte în Canada, la Toronto. E doctor în biofizică medicală, programator în domeniul IT şi are un MBI, la doar 30 de ani. Vorbeşte româneşte, deşi când a plecat din ţară, în 1981, avea doar 2 luni. Joseph Mocanu ar putea revoluţiona medicina cu un dispozitiv la care a lucrat în ultimii ani. Împreună cu un coleg canadian, a perfecţionat o cameră care arată în timp real, cu imagini tridimensionale, ce se petrece în creierul uman.
Tehnologia pusă la punct de cei doi este un pas important în diagnosticare şi tratamentul durerilor, insomniilor, precum şi a unei lungi serii de boli neurologice. Totodată, aplicaţia poate ajuta la evidenţierea în faza incipientă a unor maladii precum Alzheimer.
Pornind de la un algoritm numit eLoreta, software-ul făcut de Joseph Mocanu amplifică semnalele encefalogramei (EEG) din cei 32 de electrozi ataşaţi cortexului cerebral şi îi converteşte într-un film al activităţii cerebrale. Acest film poate fi urmărit în timp real şi înregistrat. Nu e periculos, şi e ieftin Ceea ce aduce nou dispozitivul pus la punct de Joseph Mocanu şi colegul său Mark Doidge (55 de ani) este rapiditatea. Pe deasupra, noua invenţie are şi calitatea de a fi non-invazivă şi mai ieftină decât cele folosite în acest moment (encefalograful, RMN, CT – tomografie computerizată, PET scan ori MEG – encefalograful magnetic).
MEG, de exemplu, este unul dintre cele mai precise instrumente, însă costurile sale se ridică la milioane de dolari şi este imobil. Pet scan-ul poate expune subiecţii la o cantitate semnificativă de radiaţii, iar RMN măsoară schimbările din sânge în relaţie cu activitatea neuronală, însă este destul de greu de interpretat. „Problema cu toate aceste dispozitive este că sunt lente. Le ia 5-10 minute să ofere o imagine de ansamblu a creierului. Cu tehnologia inventată de noi te poţi uita la creier cu 2.000 de imagini pe secundă, în timp real şi ai mai multă informaţie despre întregul creier”, explică Joseph Mocanu.
Pe partenerul său de proiect Joseph Mocanu l-a întâlnit din întâmplare, în casa unui prieten. Doctorul Doidge avea nevoie de cineva priceput la programare, pentru a transforma algoritmul pe care-l descoperise în imagini tridimensionale, în timp real. „Am realizat repede că acest algoritm este uşor de programat. Nimeni nu a mai făcut asta vreodată”, spune Joseph Mocanu. Proiectul camerei care-ţi „citeşte” mintea beneficiază de fonduri oferite de guvernul canadian, şi a atras atenţia jurnaliştilor de la Globe and Mail, cărora specialiştii canadieni în neurologie le-au mărturisit încântarea în
ceea ce priveşte invenţia, pe care abia aşteaptă să o testeze în spitale, după ce vor fi trecute toate studiile clinice.
Joseph Mocanu a început să-şi dezvolte calităţile de programator încă de mic. „Când aveam 6 ani, tata a cumpărat primul computer din casă. Prietenii mei se jucau jocuri video pe computer. Tată mi-a spus că jocurile video sunt stupide. «Dacă vrei să le joci, atunci ţi le faci singur». Aşa că am început să învăţ programare încă de când aveam 6 ani. Mergeam la bibliotecă şi împrumutam cărţi de programare. M-a ajutat şi tata, care este inginer în domeniul nuclear”, spune Joseph Mocanu.
La universitate a ales să studieze biologia, însă în timpul şcolii şi-a dat seama că nu vrea să fie profesor. Aşa că şi-a dat doctoratul în biofizică medicală şi a început să lucreze în domeniu, atât în Canada, cât şi în China. De altfel, pe lângă engleză şi română, vorbeşte chineza mandarină. Pasiunea pentru Asia a apărut din primii ani de viaţă, când a stat cu familia în Coreea de Sud, unde tatăl său a lucrat la o centrală nucleară. „Mă întreabă de ţigani şi dacă suntem rude cu Dracula” Familia Mocanu a plecat din România în 1981, iar de atunci Joseph a mai fost în ţară de 15 ori şi păstrează legătura cu rudele de aici. „Cred că am sânge est-european foarte puternic. La români tradiţiile şi familia sunt foarte importante. Vesticilor nu le pasă de părinţi, de familie în general. Noi avem valori puternice, opinii puternice, în general capitaliste, de dreapta. Ne place să vorbim despre politică şi despre teoria conspiraţiei. Şi suntem cinici şi pesimişti. Abia aştept să întâlnesc un est-european optimist”, spune Joseph Mocanu.
Cât despre ce spun străinii când aud despre originile româneşti... „Întotdeauna întreabă despre ţigani. Dacă românii sunt ţigani. Şi vor să ştie dacă suntem rude cu Dracula. Asociază România cu vampirii
şi ţiganii. Doar cei educaţi ne asociază cu Nadia Comăneci”, spune Joseph Mocanu, care mărturiseşte că ar vrea să vorbească mai corect limba română şi să înţeleagă mai bine cultura românească. De câte ori vine în ţară, încearcă să viziteze cât mai multe zone. Însă cuvântul cu care el a ajuns să asocieze România de azi e... „bacşiş”. Şi asta o simte vizitând ţara, ţinând legătura cu rudele şi citind presa românească.
„Când bunicii au fost în spital, a trebuit să dea bacşiş. Dacă nu dai bacşiş, mori. Corupţia e probabil cea mai mare problemă din România. Cum să construieşti un viitor, când fiecare se gândeşte cum să fie mai bogat şi să facă bani furând?”, se întreabă tânărul.

Am uitat

Sa va spun ce mi-am lipit ieri pe birou la servici si va ramine lipit:

My parents said I could be anything I wanted to be.
So I became a BITCH!

Vineri, ura!

Iubesc vinerea de cind ma stiu. Sint la servici (nu e nimeni aici), cu noaptea in cap, adica de la 7, caci copilul meu a plecat intr-o excursie azi si a trebuit sa il duc la scoala la 6.45. Asi fi putut sa ma intorc acasa, dar nu avea rost. M-am trezit la 5 azi si le-am cam facut pe toate pina am plecat.
Nu am mai scris demult ca nu am avut timp dar nici chef. La servici nu sint ocupata deloc, a fost o saptamina moarta, caci posta canadiana e in greva, nu vin facturi, nu vin cecuri, putina activitate, ma bucur ca eu mi-am facturat toti clientii inainte sa inceapa greva....trece timpul foarte greu si ma duc acasa mai obosita ca atunci cind muncesc.
Saptamina asta am cam sarit miscarea de seara, am fost numai luni si marti. In seara asta merg iar, daca nu intirzii prea mult, caci vreau sa ma opresc la un magazin sa cumpar un gratar nou si inca doua sezlonguri noi.
Au reduceri azi si va fi foarte aglomerat si probabil ca voi sta o groaza de timp la casa. Evenimentul se numeste Moonlight Madness si incepe la 6PM pina la 11 PM.
Miine e caruselul la romani, este un fel de petrecere cu mincare si bautura, muzica si voie buna la biserica romana de aici, de fapt se tine afara in fata bisericii si se vind bucate traditionale, mici, sarmale cu mamaliga, langosi, prajituri de tot felul, dar eu cumpar in fiecare an amandine. Incepe de la prinz si tine pina aproape la 2 noaptea. E foarte frumos, se danseaza afara si un prilej sa ne mai intilnim cu romanii care ii vedem mai rar. Din cite am auzit ar fi in orasul asta vreo 10000.00 de romani, nu pot spune sigur ca nu au venit niciodata toti.
Mai lucrez saptamina viitoare iar ultima din luna mi-am luat concediu. Nu inca nu plecam nicaieri (mai am inca doua saptamini de vacanta si tot nu stim ce vom face). Dar saptamina asta de acum voi sta acasa si ma voi ocupa de curatenie, gradina....si musafiri la sfirsit de saptamina, multi 8 persoane de vineri pina duminica...o familie din Romania si una din Carolina de Nord. De abia astept.
Acuma ma duc sa mai beau o cafea. Weekend placut tuturor!

E foarte cald

Daca pina acuma ne plingeam de frig si ploi, acum ne plingem de caldura. Nu e caldura care ne omoara ci umiditatea, de zici ca esti in sauna cind iesi afara. Sotul meu uraste vremea asta. Din punctul asta de vedere nu e bine aici, era mai bine in Germania.
Saptamina trecuta a fost o saptamina de cosmar, dupa servici am vopsit dekul toata saptamina, chiar si duminica cind am terminat in sfirsit.
Luni dimineata aproape ca nu mai puteam sa merg si imi era rau de oboseala si cred ca facusem si o insolatie duminica, ca am stat in soare de la 11 dimineata pina la 5 dupa amiaza.
Dupa servici luni, dupa ce ca eram frinta, dupa cina am mai iesit la plimbare, ca am promis unei prietene ca vom iesi in fiecare seara timp de o luna, ca sa dam jos din kg.  Am mers, mai in forta, nu plimbare din aia lenta, aproape doua ore aseara. Dar ieri nu a fost umed, a fost cald dar fara umiditate, iar aseara la 8 seara era placut chiar, adia si vintul. Azi e cuptor si probabil ca o sa dam jos si toata apa din organism. Am fost si cu copii, are si ea un baiat de seama la al meu.
Acum am aflat ca am un iepure in casa. Fii-meu a iesit in curte cind a venit de la scoala si iar s-a prins un iepure in capcana. A adus capcana in casa si i-a dat drumul si a scapat iepurele in casa. Pina la urma cica a reusit sa il prinda in capcana din nou, ca era dupa canapea....Acuma e in cusca si cusca cica e in casa, cica si catelul s-a obisnuit cu el ca nu mai latra si ne asteapta pe noi. Ba mai mult cica l-a botezat Tocanita, nu l-am intrebat inca de ce, ca sint la servici si eram ocupata, dar nu am de gind sa fac tocana din el.
Sper sa am timp sa ii fac poze si sa le si pun pe blog. In ultima perioada nu mai am timp de nimic, dimineata cind ma scol, jumatate de ora sint ca zombi.
Gata ca trebuie sa plec acasa, caci sint inca la servici, dar daca nu scriam acuma, acasa nu mai am timp sa scriu. Seara inainte de culcare citesc putin pe blogurile mele preferate.....si cam atit....nici tv in ultimul timp..