Iarta-ma Mama!

Despre soacra mea va pot spune ca a fost o femeie deosebita. Foarte diplomata nu numai cu toata lumea ci si cu mine.Nascuta in aceiasi zodie cu mine, la doua zile diferenta aveam ziua de nastere. Amindoua impartaseam in mare aceleasi calitati, mai putin eu nu am fost niciodata diplomata si sint mereu un vulcan.
A fost nascuta undeva intr-un sat din Moldova (nici nu imi aduc aminte unde) dar nu prea vorbea despre asta. Stiu ca am tras-o de limba odata si tatal ei murise si mama ei care avea deja 2 sau 3 copii s-a recasatorit cu cineva care avea si el copii. Eu nu i-am cunoscut rudele ei, nu am avut ocazia, maritatul meu si plecatul din tara a fost sa nu ii cunosc rudele din partea ei. Cert e ca si ea (nu stiu de ce ) tinea strinsa legatura cu rudele sotului ei, adica socrul meu de la Bucuresti. Nu stiu nici cum a ajuns ea la Bucuresti, dar stiu ca printr-o vara de-a ei care era prietena cu fratele socrului meu, la cunoscut pe socrul meu si s-au casatorit in 3 luni, fara nici un motiv, adica nu ca ar fi fost gravida. Sotul meu a venit mai tirziu. In orice caz au avut o casnicie de invidiat, pacat ca sotul meu nu a invatat nimic de la ei. Stiu ca nici eu nu sint ca soacra mea diplomata, dar daca el macar incerca sa fie ca taica-su asi fi putut si eu sa ca maica-sa care am cunoscut-o mai bine cind a venit la noi si mi-a crescut baiatul.
In orice caz multa lume a apreciat-o ce doamna bine si buna a fost…..ca azi nu mai este si nu ma mai pot opri din plins. M-am suparat de multe ori pe ea si i-am aratat asta, ea chiar daca s-a suparat sau nu i-a convenit ceva, nu mi-a aratat niciodata.  Poate de aia si sufar asa de mult acum.
Cind i-a murit sotul in 1998 eu eram gravida in 6 luni, adevarul ca ei au tinut secret ca noi sa nu suferim si sa nu ne facem griji ca el are cancer. Vestea a picat ca o bomba peste noi si a murit la o zi dupa ziua de nastere a sotului meu.
Apoi ea a venit la noi la 5 luni dupa asta, ar fi trebuit sa fie aici cind nasc eu, cine ar fi stiut ca eu o sa nasc cu 3 saptamini inainte. Cind ea a venit, fiul meu avea deja o saptamina. Atunci a stat 3 luni, care nu au fost usoare ptr. mine, eu nu o intelegeam pe ea care suferea inca dupa moartea sotului ei, dar nici ea nu ma intelegea pe mine care aveam nevoie de ajutor. Copilul meu a avut colici pina la 6 luni si dormea putin pe noapte dar si ziua, iar eu lehuza aratam ca un zombie si trebuia sa le fac pe toate, si curat si mincere si sa scot copilul afara. Ea era musafir. Aici s-a stricat totul, ca noi am vrut sa o sponsorizam, ea nu a vrut si nici noi nu am insistat atunci din cauza ca ea nu facea nimic sa ma ajute, eu eram obosita si irascibila….doamne daca toti am fi trecut peste momentul asta ar fi fost altfel… Apoi a mai venit de 4 ori inca, a fost altfel dar niciodata nu s-a mai pus problema sponzorizarii, nu stiu de ce……poate ptr.ca ea de la inceput a vrut sa fie acolo aproape de sotul ei, in tara ei, nu stiu dar asa imi pare rau, ptr. ca lucrurile au luat o alta intorsatura…ultima ora cind a plecat de aici, ca un an venea ea, un an venea mama  mea a fost in 2007. A plecat in octombrie, iar in 2 decembrie era ziua sotului meu, a cazut duminica, eu i-am zis sa o sune simbata, nu a vrut,  a zis o sun mine chiar de ziua mea…………..si a sunat, toata ziua, nici un raspuns, a sunat la Bucuresti, eu am zis sigur e acolo ca era ziua cind murise socrul meu, nu era….asa am sunat toata noaptea la ea si la toate spitalele din oras, nu era nicaieri, la noi era dimineata pe la 4 in tara era mai tirziu cind am inceput sa sunam la vecinii ei, prietenele ei si apoi am sunat la fratele meu, care i-am zis mergi la ea si sparge usa. El intii a sunat la politie care nu a venit (cu toate ca a zis ca vine) Fratele meu la usa astepta cu vecinii sa vina politia, care nu a venit niciodata atunci, eu cu el pe cellular am zis sparge usa si intra, nu ma intereseaza de politie…..el inainte sa dea in usa a apasat pe clanta, usa era descuiata, eu cu el pe telefon….zice aragazul e deschis, in sufragerie nimeni dar lumina aprinsa, intra in dormitor ea cazuta jos, respire….inchide ca trebuie sa sun la salvare. Atunci a fost primul accident vascular….a venit salvarea, a venit si sora mea, o luna de zile la spital de neuro in Romania, cu spaga cu pile, sora mea zi de zi acolo, dupa service, inainte de servici….apoi a fost o  perioada grea acasa femeie angajata 24/24 apoi sotul meu a mers 2 luni in tara, a fost diagnosticata cu Alzheimer si dementia, apoi alta femeie care venea de 2 ori pe zi, ptr. ca o gasea cazuta pe jos nu a mai vrut sa stea. Apoi o prietena de-a ei a recomandat femeia de servici care facea curat la bloc la soacra-mea care era de la tara, facea naveta si avea nevoie de bani si unde sa stea. Am crezut ca fiind de la tara si cu greutati e si cinstita. Alta ne spunea noua la telefon si alta facea.  O tinea intr-o mizerie de nedescris, nici nu stiu daca o hranea, ii lasa pastilele pe masa si lipsea cu orele. Asa au gasit-o sora si cumnata mea, care au zis sa mearga ele sa faca curat. Femeia nu era acasa cind s-au dus. Soacra-mea cazuta, pastilele in bucatarie pe masa, facind curat au verificat si caseta cu bijuterii, care ea nu le mai purta, cind a intrat in spital i-au scos toate bijuteriile si le-au pus intr-o caseta……nu mai era nimic acolo, nu inele nu cercei, nu lanturi, bratari, aur in valoare mare….. au asteptat femeia, care la ora 9 dimineata nu era acasa, a venit la 3 dupa amiaza, mie imi spunea la telefon ca ea se duce si face curat in bloc dar vine din jumatate in jumatate de ora acasa……A plecat cica sa aduca aurul si dusa a fost. Politia din Romania nu a facut nimic….nici nu ma mira, dupa incidental ca au fost anuntati sa vina atunci sa sparga usa si nu au venit….In orice caz, soacra mea in starea care era, mai ales ca sora mea a gasit sedative, aia o seda sa nu aiba ea treaba…..sper ca d-zeu sa ii dea atit in viata cit a facut ea, care a fost platita si nu a facut degeaba sa zici ca a facut un bine. Din partea mea sa nu aiba liniste toata viata ei si sa primeasca dupa suflet.
A fost luata acasa la mama mea care statea cu fratele si cumnata mea, asta a fost o luna de zile,pina eu m-am dus in tara. Cu pile si spaga am bagat-o intr-un centru de Alzheimer care era ca un hotel facut din fonduri europene, dar binenteles plateam lunar. Asta a fost in 2009 pina acum unde a si murit….si nu imi vine sa cred….si iarta-ma mama ca atunci cind te-am dus acolo m-am simtit vinovata si am plins ca m-au intrebat infirmiera si asistenta  E mama ta? Nu soacra mea…..Iar ieri ne-ai lasat si azi esti in drum spre Bucuresti spre ultima ta casa, alaturi de sotul tau, sinteti din nou impreuna dar noi sintem foarte suparati si tristi ca ne-ati lasat si nu o sa va mai vedem si nu o sa mai vorbim mama niciodata….Alex zice ca o sa ne vedem in viitor acolo in heaven…..sa ne asteptati si sa ne vegheati de acolo ca noi azi nu mai putem de lacrimi mama.

Zi neagra

A murit soacra-mea. De fapt nici nu pot sa scriu azi ce am vrut sa scriu....E prea dureros, sint numai citeva ore de cind a murit si sintem foarte tristi si neputinciosi. Doamne iart-o iar noua da-ne putere sa trecem peste asta. Nici nu mai vad sa scriu din cauza lacrimilor.....ce scurta e viata noastra si noi ne batem joc de ea citeodata certindu-ne, urind sau mai stiu eu ce...

Laptop

Am si eu laptop. Baietii mei s-au saturat de cite ori luam laptopul unuia dintre ei sau de cite ori m-am plins ca ma doare spatele sa stau la birou la PC asa ca mi-au luat un laptop. Acuma avem toti 3 si nu vor mai fi probleme.
Nu am mai avut chef sa scriu, mai mult citesc, urmaresc stirile despre Japonia si sint tare trista ptr. ei. Cu toate ca nu cunosc pe nimeni acolo, doar ptr.ca sint oameni si ma gindesc la nenorocirea care i-a lovit si tare ma afecteaza.
Sper sa treaca cu bine peste si sa nu mai fie si radiati.
Acum sint la servici, voi mai scrie de acasa.....sper........daca nu in weekend.

Dustin Hoffman to play Jew-saving Romanian: I have strong Jewish sentiments. I'm a Romanian Jew!

 Seventy years after Romanian Jews of Bucovina and Basarabia were deported to Transnistria, actor Dustin Hoffman accepted to play the role of Traian Popovici, the mayor who risked his own life to save 20,000 Jews in Cernauti, according to EVZ. The actor's Jewish parents left Romania only a few years before the repression began.

The film is produced by Canadian company Veni Vici Entertainment Inc. and will most probably be called "20,000 saints." It is scheduled for release in 2012, along with an eponymous book. Traian Popovici, the Romanian that Hoffman will play, was declared Righteous Among the Nations by the Yad Vashem Holocaust Martyrs' Authority.

For the time being, it is not known if the film will be shot at Cernauti, but if it is, this would be the first time Hoffman would get to Romania , where his parents come from, as he himself said on several occasions. "I have strong Jewish sentiments. I'm a Romanian Jew," he said in an interview.

Hoffman's parents left Romania for the United States , more specifically California , shortly before the actor was born in 1937, their second child. His father Harvey Hoffman worked as a furniture decorator and his mother, Liliana Gold, was a jazz pianist. Passion for music was also handed down to Dustin, who took piano classes before rediscovering himself as an actor and winning two Oscars, as Jeff Lenburg writes in the biography "Hollywood's Antihero."

As for his rise, Hoffman's destiny is somewhat similar to the one of the hero he will play.

A career lawyer, with a PhD in law, Traian Popovici's path was 'detoured' in 1941 by Marshal Ion Antonescu, who sent him to Cernauti as mayor, a very important position in the implementation of the so called process of Romanianizing the town. Only that as he was supposed to send Jews into ghettoes and have them deported to Transnistria, Popovici turned into a stern advocate of their cause, eventually managing to cancel deportation orders for about 20,000 Jews, based on special authorizations, in the fall of 1941.
 

Dustin Hoffman in rolul unui român salvator de evrei: Am sentimente puternice de evreu. Sunt un evreu roman !

La 70 de ani de la deportarea în Transnistria a evreilor români din Bucovina şi Basarabia, actorul, Dustin Hoffman a acceptat să joace rolul lui Traian Popovici, primarul care şi-a riscat pielea pentru a salva 20.000 de evrei din Cernăuţi, scrie EVZ. Părinţii actorului, de origine evrei au emigrat din România cu doar câţiva ani înainte de a începe represiunea împotriva acestora.

Filmul este produs de compania canadiană Veni Vici Entertainment Inc. şi va purta, cel mai probabil, titlul "20.000 de sfinţi", a cărei lansare, preconizată pentru 2012, va fi precedată de apariţia unei cărţi omonime. Traian Popovici, românul în a cărui piele va intra Dustin Hoffman, a fost declarat drept între popoare de Autoritatea Martirilor Holocaustului "Yad Vashem".

Deocamdată nu se ştie dacă filmul se va turna chiar la Cernăuţi, însă dacă ar fi aşa, Dustin Hoffman ar ajunge pentru prima oară în ţinuturile româneşti, de unde provin părinţii săi, după cum a afirmat public de câteva ori. "Am sentimente puternice de evreu. Sunt un evreu român“, a declarat el într-un interviu.
Părinţii lui Hoffman au emigrat din România în Statele Unite, mai precis în California , cu puţin înainte de a se naşte actorul, în 1937, cel de-al doilea lor copil. Tatăl său, Harvey Hoffman, a lucrat ca decorator de mobilă, iar mama, Liliana Gold, a fost pianistă de jazz. Pasiunea pentru muzică i-a fost transmisă şi lui Dustin, care, înainte de a fi descoperit ca actor şi de a lua două Oscaruri, a studiat şi el intens pianul, după cum arată Jeff Lenburg în biografia "Hollywood’s Antihero".

Sub aspectul ascensiunii, destinul lui Dustin Hoffman se aseamănă, în linii mari, cu cel al eroului pe care urmează să-l interpreteze în film.

Avocat de carieră, cu un doctorat în drept, traseul lui Traian Popovici a fost "deturnat" în 1941 de mareşalul Ion Antonescu, care l-a ales pentru a-l trimite la Cernăuţi ca primar, poziţie foarte importantă în aplicarea politicii de aşa-zisă românizare a oraşului. Doar că pus în situaţia să execute ghetoizarea evreilor şi deportarea lor în Transnistria, Traian Popovici s-a transformat într-un pledant înfocat al cauzei evreilor, reuşind să obţină în final, în toamna lui 1941, reţinerea în oraş a circa 20.000, pe baza unor autorizaţii. Restul au luat calea Transnistriei, unde cei mai mulţi şi-au găsit sfârşitul.

La multi de 8 Martie tuturor mamelor si femeilor din lume

Alte vesti triste din tara, legata de miini si picioare fiind departe si sint si la servici....
La multi de 8 Martie si la cat mai multe primaveri frumoase!

Omul care a scos la tabla tara intreaga

Azi am primit un email, care mi-a adus aminte de copilarie, mai ales ca mie mi-a placut mult matematica in scoala. Cind fiul meu va fi mare v-a trebui sa ii explic ce era o culegere, din nefericire aici nu au asa ceva, nici carti nu prea au, totul sint foi dupa care fac....le da profesoara si ei le pun intr-un dosar si rezolva exercitiul sau problema. Oricum nu se face nici pe departe matematica care se facea la noi....si imi pare asa de rau....

Profesorul Grigore Gheba scoate o culegere de matematica la 91 de ani .

Cel mai cunoscut autor de culegeri de matematica din Romania, profesorul Grigore Gheba, asteapta in aceste zile sa-i apara o noua lucrare, “Teme fundamentale in studiul matematicii - Clasele IV-X”. Culegerea, prima pe care venerabilul profesor nu o testeaza mai intii pe elevii sai, are pe coperta “figura Gheba”, model geometric ce a limpezit ani de-a rindul mintile elevilor.
Intr-o dimineata nehotarita de primavara din anul al 91-lea al existentei sale, Grigore Gheba a facut roata cu gindul peste intimplarile ce-i umplu fiinta: anii de scoala, anii de razboi si de lagar, doua neveste, copiii, o iubire care l-a readus din morti, altele mai mici ce doar i-au reamintit ca e in viata. Si culegerile de matematica, 34 la numar, tiparite in peste sase milioane de exemplare. Rindurile de mai jos incearca sa recompuna povestea profesorului Gheba. Omul care a scos la tabla tara intreaga.

Anii de scoala

M-am intilnit cu profesorul - si generalul in retragere - Grigore Gheba in sufrageria casei sale, din cartierul bucurestean Drumul Taberei, si am impartit pentru citeva ore aceeasi masa acoperita cu sticla sparta la unul dintre colturi. Ne despartea un manunchi de poze. Razboiul, matematica, femeile iubite. O viata.
“M-am nascut intr-un sat de munte din judetul Vrancea, se cheama Poienita - Dumitresti, ca unul dintre cei sapte copii ani unei familii sarace. Mama mea, Maria, punea gaz in lampa doar simbata si duminica, in restul saptaminii culegeam surcele ca sa tin focul treaz in soba si sa pot face socoteli cu condeiul pe tablita din piatra moale. Lucram dintr-o carte, “1001 de probleme de matematica” se numea, primita de la un unchi, inspector de matematica”, povesteste profesorul Gheba. Baiatul nu implinise inca 12 ani cind stia pe dinafara cartea de probleme, stirnind uimirea unchiului. La imboldul acestuia, intr-o dimineata, Maria Gheba arunca intr-o traista patru oua fierte linga un pumn de mamaliga si, cu Grigore de mina, o lua peste dealuri, cale de 30 de kilometri pe jos, sa-si dea feciorul la liceul din Rimnicu-Sarat. Ajunsera inainte de caderea soarelui, plini de praf si flaminzi.
Femeia incepu sa plinga fara sa poata spune de ce. Ii agata copilului traista pe umar, facu o cruce mare cu dreapta si-l impinse pe poarta scolii. Puiul de taran intra intr-un hohot de ris. Uniformele apretate din banci se hlizeau de opincile lui. Se oprira doar cind directorul Gherda isi slobozi glasul catre nou-venit: “Ce stii tu din matematici, baiete !?”. “Stiu tot din cartea asta!”, indrazni Grigore, scotind din traista cartulia de la unches. Peste clasa se lasa o tacere curioasa. “Ia scrie-mi tu pe tabla trei milionimi!”. Nou venitul apuca creta si scrijeli cu zgomot ascutit... 0,000.003. Gherda zimbi, apasa un buton si-n citeva clipe pe usa se iti capul contabilului scolii. “Il iei pe taranoiul asta, il imbraci la magazinul “Mireasa” si-l pui la internat, o sa fie elevul scolii mele”.
Lui Grigore i-au trebuit trei saptamini sa invate sa mearga in ghetele galbene cu toc de patru centimetri pe care le primise de la scoala.

Prizonier la cotul Donului

Tinarul Gheba urma apoi Scoala de ofiteri in rezerva de la Bacau si obtinu gradul de sublocotenent. Isi aminteste ca a ramas concentrat permanent la Rimnicu-Sarat “pentru ca nevestei colonelului Anastasescu, comandantul regimentului, ii placea cum
dansam”. Stia ea, coloneasa, ceva, de vreme ce, tocmai in timpul unui bal, sublocotenentul a cucerit inima unei frumoase invatatoare, Lilica Popescu, care, in 1936, avea sa-i devina sotie. Razboiul il purta pe sublocotenentul de artilerie Grigore Gheba in Transnistria, sa lupte impotriva rusilor. Pe 3 noiembrie 1942 cazu prizonier la Cotul Donului. “In vagonul meu aveam noua morti si, in mijloc, o gramada mare de excremente. Intr-un alt vagon, cei ramasi in viata taiasera fesele mortilor si le mincasera. Dupa ce am trecut prin trei lagare, dintr-un barbat voinic, la 26 de ani, ajunsesem sa cintaresc 39 de kilograme..
Atunci a aparut ingerul vietii mele.”

Marusia, ingerul cu ochi albastri

Era medicul lagarului, avea gradul de capitan, era blonda cu ochi albastri. O chema Marusia Anka. “S-a asezat linga patul meu, plingeam, convins ca mai am citeva ore de trait. M-a intrebat de ce pling, i-am raspuns ca nu voi mai vedea niciodata tara. M-a
mutat intr-o alta camera si s-a ingrozit de oasele mele cind m-a dezbracat sa ma consulte. A revenit cu niste lapte si oua. Nu mai vazusem de doi ani asa ceva. Mai tirziu am aflat ca erau din ratia ei...” Asa incepu intre cei doi o poveste de dragoste care continua tot razboiul. La indemnul Marusiei, Grigore Gheba s-a inscris in Divizia Tudor Vladimirescu si a luptat impotriva nemtilor. A fost de doua ori ranit si decorat de opt ori. In ciuda acestei evolutii, a avut relatii tensionate cu citiva conducatori sovietici, accentuate imediat dupa razboi, cind, ca prefect, pentru scurt timp, al judetului Rimnicu-Sarat, a fost acuzat de antisovietism. “Am parasit toate structurile si m-am inscris la Facultatea de Matematica din Bucuresti. Nu mi s-a permis sa acced la catedre inalte pentru ca am refuzat sa ma inscriu in partid.” In 1955 prima lui sotie a murit, iar Gheba s-a recasatorit doi ani mai tirziu cu Lucretia, care-i sta si astazi alaturi. Dintre culegerile care l-au facut faimos, cea dintii a scris-o profesorul in 1958. Erau vremuri tulburi, cind invatamintul romanesc suferea de lipsa profesorilor calificati de matematica. “Foarte multi invatatori predau matematica dupa manuale pe care nici ei nu le prea intelegeau. Fiind cooptat intr-o brigada de inspectie in scoli, am constatat ca profesorii necalificati faceau erori grosolane in rezolvarea unor probleme din manualul de matematica. La o astfel de vizita, facuta chiar in comuna mea natala, profesorii m-au rugat sa le rezolv problemele din manual si sa le trimit prin posta. Am lucrat doua luni impreuna cu sotia, le-am multiplicat in 50 de exemplare si le-am expediat Inspectoratului-Scolar din Rimnicu-Sarat. Am
primit apoi cereri din toata tara. Atunci am scos prima culegere in 350.000 de exemplare. S-au epuizat in citeva zile”. Nici una dintre culegerile care au urmat nu dadea gres pentru ca profesorul proba toate exercitiile cu elevii pe care ii avea acasa, la
meditatii. “Tin minte ca, odata, la un concurs de matematica, din 18 cistigatori, 16 erau pregatiti de mine. Aveam doua serii pe zi, a cite 3-4 copii, nu acceptam mai multi intr-o serie pentru ca nu era eficient. Ma suna si acum din America sa-mi multumeasca fostii elevi.”

Culegerile, vindute in sase milioane de exemplare

Gheba nu s-a sfiit niciodata sa critice conceptia manualelor scolare, fapt care i-a atras antipatia autorilor, dar si simpatia profesoriloor din tara. El a avut marea inteligenta pedagogica sa imparta probleme pe genuri de solutii, “a ipotezelor, a restului din rest, a comparatiei”, lucru care avea darul sa faca algebra, dar mai ales geometria, punctul forte al lui Gheba, mult mai usor de inteles. In 1975, cind faima lui era la apogeu, Suzanea Gidea a incercat sa-i interzica sa mai publice. Dar la interventia altor capi ai regimului, a lui Gogu Radulescu, in special, profesorul si-a putut continua munca. A publicat 34 de culegeri intr-un tiraj total de peste sase milioane de exemplare. Cot la cot cu Gheba au lucrat Lucretia Gheba, actuala sotie, si Carmina Gheba Dragomir, fiica adoptiva a cuplului. La 15 aprilie, Editura Univers va scoate pe piata cea mai recenta dintre culegerile profesorului Gheba, pentru ca “ultima” nu indraznim sa spunem. Profesorul e un pic emotionat. Nu mai are de ani buni copii la pregatire si nu a probat pe ei, ca in atitea alte rinduri, metodele de rezolvare. “Dar n-am cum sa dau gres, e experienta mea de-o viata acolo!”

La plecare il intreb daca mai stie ceva de capitanul cu zulufi si ochi albastri. Imi spune, usor soptit, ca in 1998, cu acordul sotiei si cu 340 de ruble in buzunar, a zburat la Moscova, sa dea de urma ingerului. Cind a ajuns in fata blocului de pe Bulevardul Maxim Gorki, unde s-a petrecut o noapte din dragostea lor, i s-a oprit inima in loc. N-a mai gasit-o pe Marusia. A ramas la locul ei doar padurea de molizi de la marginea Moscovei.