Eminescu , răsucindu-se în mormant ...

A fost odată ca-n povesti,
A fost , de-ar mai fi iară ,
Din neamuri tracice , regeşti,
O prea frumoasă ţară.

Şi era una pe pământ
Şi mândră-n toate cele
Cum e icoana unui sfânt
Şi Luna între stele.

Mă doare-n suflet când privesc
La tot ce se întamplă ,
Şi in mormant mă răsucesc
Şi cuie-mi intră-n tâmplă .

Eu nu mai simt miros de tei
În viata mea postumă ,
Nu văd nici vajnici pui de lei ,
Doar mucegai şi humă .

Luceferi nu mai strălucesc
Cand ţara e o rană ,
Copiii mamele-şi bocesc ,
Ca n-au în blide hrană .

Cântat-am graiul românesc ,
Această dulce limbă .
Dar astăzi , cei ce-o mai vorbesc
Prin alte ţări o schimbă .

Degeaba le-am lăsat cu dor
O "Doină", să tresară !
Trecutul nu e viitor
Şi viaţa li-i amară .

Nici harta nu-i ca-n alte dăţi ,
Din Nistru până-n Tisa .
Moldova-i astăzi jumătăţi .
Cât rău făcutu-ni-s-a !

Degeaba scris-am eu scrisori
Din vremuri de urgie ,
Şi m-am rugat de-atâtea ori
Mai bine să vă fie .

Avut-am piatră la hotar
Şi-n ţara noastră singuri
Cules-am holde din brăzdar .
Acum n-aveţi nici linguri ...


O , biet popor român sărac
Cu-o ţară prea bogată !
Tu vino-i răului de hac
Să nu ţi-o vândă toată !

Şi dă-i afară pe străini
Cu toţi îmburgheziţii ,
Să nu-ţi mai fie-n alte mâini
Guverne şi poliţii !
Cu trupe de comedianţi
Numindu-le partide ,
Sunteţi românii emigranţi
Din Rai în ţări aride .

Pierdut-aţi banii ţării-n vânt
Şi-i goală visteria .
Mai daţi şi ape şi pământ
Şi vindeţi România .

Mihai Viteazu v-a lăsat
O ţară mai rotundă .
Voi azi aţi scoc-o la mezat,
Străinii vă inundă .

Aveţi întinsul Bărăgan ,
Şi nu aveţi o pâine .
Aveţi şi turme şi ciobani ,
Dar duceţi vieţi de câine .

Aveţi bogaţii munţi Carpaţi
Şi dulcea Mioriţă ,
Păduri de brazi ce vă sunt fraţi ,
Şi flori în poieniţă .

Aveţi o deltă ca-n poveşti ,
Vedeţi să nu v-o fure ,
Atâtea ape , atâţia peşti
Şi nu mâncaţi nici mure ...
Nici vii pe deal nu mai zăresti ,
Livezile se-uscară ,
Când mărul Ţarii Româneşti
Se-aduce de afară .

Nu vine Mircea cel Batrân ,
Nici Ştefan de la Putna ,
Să vi-l alunge pe păgân
Cand voi lăsat-aţi lupta !

Albastrul cerului senin
Se-ntunecă mai tare
De-atâţia nouri de venin ,
De-atâta delăsare .

Nu voi a vă-nvăţa de rău
Ci-ncerc a vă-nţelege .
De ani şi ani cădeţi în hău ,
Nimic nu vă mai merge .

Ruşine să vă fie-n veac
Că v-aţi trădat străbunii
De parcă n-aţi fi pui de dac
Ci rude-aţi fi cu hunii !

Lasaţi pe-ai voştri guvernanţi
Să vă înece-n smoală ,
Să fiţi doar simpli figuranţi
În ţara voastră goală ..