Thursday, July 26, 2012

Am trait si n-am stiut !

Aceasta poezie sta scrisa la intrarea in biserica de la Sadinca , jud. Sibiu , loc unde s-au pus bazele unei mici manastiri condusa de parintele-calugar David.
Atat de frumoasa pe cat de adevarata.
Un lung tren ne pare viata.
Ne trezim in el mergand,
Fara sa ne dam noi seama,
Unde ne-am suit si cand.
Fericirile sunt halte,
Unde stam cate-un minut,
Pana bine ne dam seama,
Suna, pleaca, a trecut.
Iar durerile sunt statii
Lungi, de nu se mai sfarsesc
Si in ciuda noastra parca,
Tot mai multe se ivesc.
Arzatori de nerabdare,
Inainte tot privim,
Sa ajungem mai degraba
La vreo tinta ce-o dorim.
Ne trec zilele, trec anii,
Clipe scumpe si dureri,
Noi traim hraniti de visuri
Si-nsetati dupa placeri.
Multi copii voiosi se urca.
Cati in drum n-am intilnit,
Iar cate-un batran coboara,
Trist si frant, sau istovit.
Vine-odata insa vremea,
Sa ne coboram si noi.
Ce n-am da atunci o clipa,
Sa ne-ntoarcem inapoi?
Dar pe cand, privind in urma,
Plangem timpul ce-a trecut,
Suna goarna
VESNICIEI:
Am trait si n-am stiut

2 comments:

skiorul said...

da ,insa cine vrea,poate afla care e scopul calatoriei,ce gasim la capat de linie si mai ales stim ca aceasta calatorie este doar un punct pe axa vesniciei.

albinuta veninoasa said...

Trist dar adevarat. Suntem intr-o continua calatorie. De fiecare data spunem ca mai realizam putin si ne facem timp si pt noi, dar de fiecare data ne agatam de ceva mai important, sau doar credem noi ca este mai important.