Friday, July 27, 2012

NAUFRAGIU

Pe  o  insulă  uitată  din  Oceanul  Pacifíc,
S-a-ntâmplat  un  naufragiu,  nici  prea  mare,  nici  prea  mic.
Nu  ştiu care-a  fost  motivul:  ceaţă,  valuri,  terorişti,
Cert  e  c-au  scăpat  cu  viaţă  o  mulţime  de  turişti.

Dar  să  vezi  ce  întâmplare,  iaca,  pe  cuvântul  meu,
Cum  se  joacă  cu  destine  Bunul  nostru  Dumnezeu!
Că  din  marea  încleştare,  din  a  valurilor  sevă,
Au  scăpat  ca  prin  minune tot 2  Adami  si o  Evă:

Doi  "broscani"  şi-o  italiancă,  doi  franţuji  şi o  franţuzoaică,
Doi  englezi  şi-o  englezoaică,  doi  rusnaci  şi  o  rusoaică,
Doi  nemţoi  cu  o  nemţoaică,  doi  ciuhapi  cu-o arăboasa
Şi  doi  greci  cu  o  grecoaică  cu  mustaţă  cam paroasa.

Başca,  au  ieşit  din  valuri,  cu  noroc,  doi  mexicani
Şi  o  mexicancă  trăznet,  la  vreo  optsprezece  ani.
Şi-incă  doi  yankei  pur-sânge  au  scăpat  şi  ei  uşor,
Evident  că  împreună  cu  americanca  lor.

Şi-n  final,  să  vezi  necazu':  cocotaţi  frumos  pe-o  stâncă,
Uite  c-au  scăpat  cu viata doi  români  şi  o  româncă!
A  trecut  vreo  săptămână  de  când  au  naufragiat,
Şapte  zile-n  care  multe ... multe  s-au  mai  întâmplat.
Că  "broscanul"  cel  mai  tare,  celuilalt  îi  sparse  faţa,
Să  rămână  numai  unul  pe  felie  cu  "ragazza".

Cât  despre  franţuji,  aceştia,  cum  îi  ştim  noi  plini  de  zel,
Fac  de-o  săptămână-ntreagă  sex  în  grup  cu  "mademoiselle".
Englezoii  înc-aşteaptă,  poate  pică  tam-nesam,
Cineva  să-i  introducă,  s-o  cunoască  pe  madam.

Ruşii-ncearcă  în  echipă  să  o  schimbe  pe  rusoaică,
Pe  vreun  kilogram  de  votcă,  chiar  făcută  din  pufoaică.
Nemţii  s-au  uitat  la  valuri,  pe urmă  la  nemţoaica  lor
Şi-au  plecat  în  largul  zării,  înotând  cu  mare  zor.  

Beduinii,  vai  de  dânşii,  cum  nu  au  prea  multe-n  bilă,
Isi targuiesc  arăboaica,  cum  s-o  schimbe  pe o  cămilă.
Unul cu-al'lalt grecoteii se iubesc, iar  greaca grasă,
Blestemându-şi  a  ei  soartă,  îi  priveşte  pofticioasă.

Mexicanii  se-apucară  cu  bărbaţii  să  trateze,
Ca  să  vândă  mexicanca,  sau  măcar  s-o-nchirieze.
Pe  yankei,  a  lor  femeie  de  cinci  zile  îi  disperă,
Povestindu-le  de  drepturi,  liberate,  carieră.

Iar  românii  cei  uniţi,  în  cultură  şi  idei,
Au  format  fix ... trei  partide  şi  se  ceartă  între  ei !

Thursday, July 26, 2012

Am trait si n-am stiut !

Aceasta poezie sta scrisa la intrarea in biserica de la Sadinca , jud. Sibiu , loc unde s-au pus bazele unei mici manastiri condusa de parintele-calugar David.
Atat de frumoasa pe cat de adevarata.
Un lung tren ne pare viata.
Ne trezim in el mergand,
Fara sa ne dam noi seama,
Unde ne-am suit si cand.
Fericirile sunt halte,
Unde stam cate-un minut,
Pana bine ne dam seama,
Suna, pleaca, a trecut.
Iar durerile sunt statii
Lungi, de nu se mai sfarsesc
Si in ciuda noastra parca,
Tot mai multe se ivesc.
Arzatori de nerabdare,
Inainte tot privim,
Sa ajungem mai degraba
La vreo tinta ce-o dorim.
Ne trec zilele, trec anii,
Clipe scumpe si dureri,
Noi traim hraniti de visuri
Si-nsetati dupa placeri.
Multi copii voiosi se urca.
Cati in drum n-am intilnit,
Iar cate-un batran coboara,
Trist si frant, sau istovit.
Vine-odata insa vremea,
Sa ne coboram si noi.
Ce n-am da atunci o clipa,
Sa ne-ntoarcem inapoi?
Dar pe cand, privind in urma,
Plangem timpul ce-a trecut,
Suna goarna
VESNICIEI:
Am trait si n-am stiut