Ptr. ca de azi intr-o saptamina este ziua lui, am sa povestesc cum s-a nascut "biluta" bulinuta", asa ii spuneam noi atunci, chiar inainte sa se nasca si inca 9 luni dupa, cind mama mea a zis stop, o sa creada copilul ca asa il cheama, trebuie sa ii spuneti pe nume, mai ales ca si prietenii si copii prietenilor ii spuneau asa.
Era vineri, exact cu o saptamina inainte tot vinerea am fost la juramint ptr. cetatenia canadiana si judecatorul glumea cind mi-a dat-o sa nu nasc acolo. Data aproximativa care trebuia sa il nasc era 22 martie, dar vineri pe 5 martie, m-am trezit si ca obiceiul meu era sa fac dus seara, dar de cind am inceput sa am burta mare si calduri in ultimile luni de a trebuit sa dormim in dormitoare separate ca in al meu caldura oprita si geam deschis asa imi era de cald, am inceput sa fac dus si dimineata. Deci vineri dimineata intru la dus, dupa dus, inainte sa ma imbrac spalat pe dinti la chiuveta....simt ca imi curge apa pe picioare, zic nu m-am sters bine dupa ce am iesit din cada. Termin spalatul pe dinti, curge rau....imi dau seama ca asta nu mai e ca nu m-am sters bine.....nu ma panichez, sotul plecase deja la servici de vreo ora. Ma imbrac si astept contractii, pina atunci mai fac cite ceva pe la bucatarie, vorbesc la telefon pe aici, mai sun prin tara, apoi vorbesc cu sora mea la telefon, ea ma sfatuieste ca daca au trecut atitea ore (deja vreo 4 cind am sunat-o pe ea) mai bine te duci la spital. Nu imi sun sotul, imi iau bagajul care era pregatit demult, cam din a 7 a luna si dau telefon la taxi. Vine taxiul, plec la spital. Ajung la spital unde nici macar nu eram inca inregistrata la ei, caci ari fi trebuir sa merg la ei cam dupa o saptamina, dupa vizita de la dr. unde aveam deja programare cam intr-o saptamina. La triaj ma inregistreaza si tot in triaj fac inainte sa sune doctorul meu testul sa vada daca intradevar mi s-a rupt apa sau nu. Constata ca da, suna doctorul meu, care zice ca va veni intr-o ora sa imi scoata serclajul, din motive personale inainte sa am 3 luni, mi-a pus un serclaj ca sa nu pierd sarcina. Cind mi l-au pus, anestezie totala, acuma trebuia sa il scoata asa pe viu.
Ma transfera din triaj la etajul de nasteri. Toata treaba cu birocratia si dusul sus a durat, plus ca aici se schimba tura la ora 3 dupa amiaza. Vine doctorul meu si eu eram in salon cu toata aparatura necesara pe mine, dar nu eram in sala de operatie sa imi scoata serclajul si s-a enervat, pe asistenta, care de abia venise in tura si si-a cerut scuze, dar dr. nu ca el pleaca, fapt care m-a enervat pe mine.....si atunci a revenit imediat, asistenta cu inca o colega de-a ei, care a vrut sa o ajute, m-au mutat repede cu pat cu tot ca e pe rotile in sala de operatie unde dr. a venit sa imi scoata serclajul, va spun ca e cumplit, m-au tinut asistentele ca altfel cred ca saream la gitul doctorului. Apoi m-au mutat inapoi in salon. Dr. a spus ca de acuma pot oricind sa nasc, contractii aveam fara dureri de la ele, dar se vedeau pe monitoare asa ca de abia atunci i-am dat voie asistentei sa imi sune sotul la servici. A fost anuntat si in loc sa fuga la spital el a plecat la florarie sa imi ia flori de parca nascusem deja si a durat ceva pina a venit. Noroc ca nasterea a fost asa de lenta.....ca el a venit, a venit si dr. seara la contravizita si eu nu mai nasteam ca nu ma dilatasem deloc, era ca si cum aveam inca serclajul.....Asa ca s-a facut 11 seara si barbatul meu care ba ii era foame, ba il deranja costumul, ca venise direct de la servici, ba ca nu stiu ce....a inceput sa ma enerveze si l-am trimis acasa, i-am promis ca il suna vreo asistenta sa vina cind trebuie sa nasc. Contractii in continuare aveam, dureri nu, numai cind mi-a scos serclajul dar trecusera. Am uitat sa mentionez, la internare m-au intrebat daca vreau epidural, am zis ca nu cred ca o sa fie nevoie, eu ziceam ca daca imi scoate serclajul, gata l-am dat afara intr-un minut, dar asistenta care completa foaia a zis eu trec aici ca da ca sigur va fi nevoie. Pe la 5 dupa amiaza vine anestezistul la mine in salon si o intreaba pe asistenta daca poate baga epiduralul ca el pleaca acasa, asistenta a zis ca nu ca contractiile sint mici, dilatatie deloc, dureri nema....Si intradevar el a plecat acasa, ca la 12.30 noaptea cind m-au apucat si pe mine durerile si am cerut ca vreau epiduralul mi-a zis ca nu are cine sa mi-l faca....nu mi-a venit sa cred ca intr-o tara ca asta in oras, intr-un spital mare si nu au nici un anestezist de garda.....si nu aveau. Mi-a zis ca il vor suna, dar nu pot suna pina eu nu am dilatatia macar 2 cm, si asa s-a facut ora 2 noaptea, timp in care nu ca am dormit, dar am tipat si am vorbit in toate limbile pe care le stiam ca ma intreba asistenta care statea cu mine ca ce zic, eu ziceam nimic. Ea saraca incerca sa ma maseze pe sale, asa credea ca ma ajuta ea, dar pe mine mai rau ma enerva. In noaptea aceea a fost si furtuna de zapada asa ca degeaba la 2 au sunat la anestezist care a ajuns la 4 la mine si la doctor care a venit la 5 si ceva dimineata. La 5 dimineata a venit si sotul meu, ca dupa ce mi-a facut epiduralul i-am zis asistentei sa il sune. Dupa 10 minute dupa ce mi-a facut epiduralul a fost alta viata, de relaxare, nu tipete nu dureri si fiind mai relaxata am inceput si eu sa realizez ca se apropie timpul sa il cunosc pe biluta, cel care la inceput inota si facea tumbe ca apoi din lipsa spatiului sa imi dea cite una ba prin stomac ba prin ficat ori cine stie unde, citeodata il simteam in git, asa a fost de greu in ultimile doua luni. Nu ma pot plinge ca a fost o sarcina grea, pina atunci cind am inceput sa nu ma mai pot apleca sa merg ca un urs sa obosesc cind urcam si coboram scarile iar arsurile si caldurile ma omorau. Am luat cam mult in greutate 18 kg, asta ca nu am avut prea multa grija la ce mincam, cu toate ca nu pot spune ca nu am mincat sanatos, dar eu fiind o persoana slaba inainte care intodeauna mi-am permis sa maninc orice, nu am tinut cont ca ma ingras. Nu am avut diabet de gravida, nu am avut probleme in timpul sarcinii cu tensiunea sau altceva, nimic.
Asa si s-a facut si dimineata simbata, dupa epidural m-au transferat in sala de nasteri cica, cu acelasi pat in care eram cu toata aparatura care eram legata, aveam si perfuzie de cind am ajuns in spital si vreau sa va spun ca nici la wc nu am fost de cind m-au pus in pat prima data vineri la ora 14. Oricum eu nu mincasem nimic vineri de cind m-am trezit dimineata si mi s-a rupt apa am zis ca cel mai bun lucru ar fi sa nu maninc daca trebuie sa nasc e mai bine asa. Lichidul amniotic tot il pierdeam treptat asa ca la spital mi-au pus pampers si mi-l schimbau mereu, deci la wc nu mai era nevoie sa merg.
Sala de nasteri m-a surprins, ca era mai mult ca o camera de hotel, deci m-au mutat cu patul in care eram intr-o camera aproape goala dar cu pereti vopsit colorat cu tablouri si cu doua fotolii plus au adus un pat de bebelusi si o masa de interventii pe rotile care avea niste ustensile, prosoape etc.
Pina sa vina medicul meu aveam la cap asistenta care a stat cu mine toata noaptea, inca una care facea pregatiri la masa aia de care va ziceam si sotul. Asistenta incepuse sa exerseze cu mine chestia cu impinsul, numaratul, respiratul acuma "push" asta de vreo 3 ori, timp in care eu nu mai simteam nimic, nici macar picioarele de la epidural. A venit dr. si ptr. ca travaliul a fost lung si dupa aparatele lor inima copilului obosise, stiam asta, de cind l-au sunat pe dr. sa vina de urgenta, el a zis cind a intrat echipat cu manusi, masca si legat la cap ca nu mai avem timp sa ne jucam de-a "push" a luat foarfeca si m-a taiat, a luat forcepsul si l-a tras afara si asa s-a nascut biluta. Ora, ca era si un ceas mare pe perete, care a iesit si in pozele care le-am facut noi toti 3 (ne-a facut asistenta cu aparatul nostru) ora era 6.06. Asa l-au trecut si in acte ca s-a nascut pe 6 martie la ora 6.06 in 1999.
Nu imi vine sa cred ca duminica care vine face 12 ani si nu mai este bebelus si imi este dor de el cind era bebelus, dar si acuma ii mai spunem bebe, citeodata, dar niciodata biluta, bulinuta si nici nu cred ca el mai stie ca l-am numit asa inainte sa se nasca si 9 luni dupa. Trebuie sa ii povestesc intr-o zi, sau poate va citi vreodata ce am scris aici.....Te iubesc pui, biluta lui mama....
No comments:
Post a Comment