Aici unde nu au ajuns tiganii din Romania sa ne faca de cacao, mai sint la stiri dar din cind in cind despre tara noastra articole la ziar sau documentare si alea numai despre tigani sau orfelinate, dar astea sint destul de rare, asa ca canadienii nu au aceiasi parere proasta despre romani cum o au alte tari din Europa. De ce am zis ca sint mindra ca sint romanca, pentru ca aici au ajuns intradevar romanii care au fost selectati si cum romanii sint nu numai muncitori dar si foarte destepti, au facut impresie buna peste tot in Canada. Nu de putine ori am auzit lucruri f. frumoase aici despre romani. Si unde lucrez eu, una ca sint f. mult apreciata si vad eu valoarea celor din jurul meu, cultura generala....nema....si mai este un baiat roman care lucreaza la suport tehnic, dar numai de noapte. El in comparatie cu mine a venit la virsta frageda aici, a facut liceul aici, dar tot baiat destept este. Dar nu de asta voiam sa vorbesc in seara asta, desspre cu totul altceva. Eu cind am plecat din tara, in martie '91, am plecat ca asa visam eu de pe vremea comunismului, numai asta aveam in cap cum sa plec din tara sa am o viata mai buna. Azi gindesc si altfel, bine ca am plecat din tara sa scap de mirlania de acolo. Inca mai am familie in Romania si imi pare rau sa spun ca regret faptul ca nu au putut toti pleca...dar in Romania pe linga lumea buna care ne face inca cinste sint tiganii, multi, foarte multi, ca au avut grija italienii si francezii sa ii trimita acasa, si pe linga ei si mirlanii, si astia frate, multi, fara numar.......
Comentasem si eu ieri pe siteul lui
Groparu, parerea mea la un articol de-a lui si vine un mirlan din asta, si nu numai ca ma jigneste dar ma si injura, dar mai bine va pun comentariile:
Parerea mea e ca si polonezii beau la fel de mult ca rusii. Au si ei vodca lor….vorbesc din experienta, nu sint poloneza dar am cunoscut de multi aici.
Si mirlanul care il gasiti in comentarii ca:CJ-07-CFR
Foarte tare afirmatia lui Anonymous! “Au si ei (polonezii) vodca lor”! Pai polonezii au inventat vodca, nu rusii, in pana mea de curca plouata!
si i-am raspuns si eu:
Eu sint curca plouata care a zis ala cu CFR, baiat f. destept…..sau asa se crede el.
Cine a inventat vodca:
O poveste care isi are inceputurile la sfarsitul secolului al XIV-lea
Prototipul vodcii a fost realizat in secolul al XI-lea de un medic persan, Ar-Razi, primul care a obtinut acest lichid prin distilare, pentru a-l folosi in scopuri medicale. In Europa, primele distilerii au aparut in Franta, in 1334, in Anglia, in 1485, cinci ani mai tarziu in Suedia si in 1520, in Germania.
In limba rusa, vodca este un diminutiv al cuvantului „voda” – apa. In Rusia, istoria bauturilor spirtoase tari a inceput cu mult inaintea inventarii metodei de distilare, si anume spre sfarsitul secolului al IX-lea, prin fermentarea sucurilor de fructe de padure cu miere, filtrate apoi prin metode mecanice asemanatoare celor de purificare a vinului din struguri. Principiile de obtinere a spirtului au ramas necunoscute rusilor cel putin pana la mijlocul secolului al XV-lea, cand, intre 1446 si 1478, exista deja o productie de masa a vodcii. Din documentele acelor vremuri reiese ca in 1505 vodca ruseasca se trimitea inclusiv peste hotare, in Suedia. Astfel, se poate spune ca productia acestei bauturi alcoolice a fost asimilata in Rusia cu aproximativ 150 de ani dupa deschiderea primei distilerii in Franta, dar inainte de aparitia ginului sau a whisky-ului. Cu timpul, fabricarea vodcii a devenit un privilegiu exclusiv al boierimii, ca bautura de casa, fiecare straduindu-se sa personalizeze licoarea. S-a ajuns, astfel, la o mare diversitate de tipuri si sortimente. Fiecare mosier putea avea marca lui. La acea data, prin vodca se intelegeau numai „vodcile aromatizate”, obtinute printr-un proces destul de complicat de distilare si rafinare, in patru etape, cu adaugarea, in faza finala, a aromelor pe baza de ierburi si plante, coaja de copaci, fructe de padure.
Am uitat sa mai adaug ceva tot pentru baiatul destept, care nu are in cap decit un gol de aer ca in mingile de fotbal….. de pe blogul lui, inainte sa jignesti, macar citeste sau documenteazate.
Dar puteti sa vedeti voi singuri pe pagina lui Groparu
Wednesday, May 25, 2011
Tuesday, May 24, 2011
Despre prietenii
Unii oameni ramin prieteni o viata, altii dispar din viata noastra...din cauza noastra sau din cauza lor. Asa mi s-a intimplat mie.
Voi cati prieteni ati pierdut?
Eu am decis ca unii nu imi erau prieteni adevarati,cu altii vorbesc rar ca nu mai avem nimic in comun, traim pe continente diferite si daca nu vorbim in fiecare zi, viata e diferita si atunci pentru ca nu mai avem subiecte comune parca nu mai avem ce ne spune si vorbim foarte rar devenim straini. Pe unii i-am indepartat eu ca mi s-au parut materialisti, eu am sarit intodeauna de 11 mii de ori cind au avut ei nevoie,iar cind am avut eu mi s-a spus ca nu pot, cu toate ca nu le ceream bani nici luna de pe cer. Dar de curind am avut o experienta proasta cu o prietena care sa va spun drept nu stiu ce s-a intimplat. Eu nu vorbesc pe nimeni pe la spate, daca am ceva de zis zic in fata, nu sint diplomata, sint foarte sincera. Nu stiu cu ce am gresit dar cind am intrebat persoana respectiva ce are, de ce e suparata, mi-a zis ca nu e suparata, dar cica: prietenia noastra a fost, a trait si a murit,(boema persoana) si tot persoana respectiva zice: nu mai am chef sa iti dau raportul ce se intimpla in viata mea. I-am zis Ok, si succes in continuare.
E prima oara cind mi se intimpla asa ceva, de obicei sint o persoana foarte sociabila si foarte saritoare, si de doua ori in viata mea am terminat prietenii, dar cu explicatii, ca persoanele alea nu mi s-au parut prieteni, adica eu sar, ma ofer de cite ori ai tu nevoie, de multe ori, iar cind eu iti cer ceva nesemnicativ, tu ma refuzi. Dar in cazul de fata cu prietena asta cu explicatii boeme sint perplex. Voua vi s-a intimplat asa ceva?
Oricum eu sint o persoana foarte mindra si cu toate ca tatal meu m-a invatat sa nu tin suparare mai mult de o ora, am principiile mele si proverbul: ce scuip, nu mai ling!
Comentati va rog, ati avut experiente din astea?
Voi cati prieteni ati pierdut?
Eu am decis ca unii nu imi erau prieteni adevarati,cu altii vorbesc rar ca nu mai avem nimic in comun, traim pe continente diferite si daca nu vorbim in fiecare zi, viata e diferita si atunci pentru ca nu mai avem subiecte comune parca nu mai avem ce ne spune si vorbim foarte rar devenim straini. Pe unii i-am indepartat eu ca mi s-au parut materialisti, eu am sarit intodeauna de 11 mii de ori cind au avut ei nevoie,iar cind am avut eu mi s-a spus ca nu pot, cu toate ca nu le ceream bani nici luna de pe cer. Dar de curind am avut o experienta proasta cu o prietena care sa va spun drept nu stiu ce s-a intimplat. Eu nu vorbesc pe nimeni pe la spate, daca am ceva de zis zic in fata, nu sint diplomata, sint foarte sincera. Nu stiu cu ce am gresit dar cind am intrebat persoana respectiva ce are, de ce e suparata, mi-a zis ca nu e suparata, dar cica: prietenia noastra a fost, a trait si a murit,(boema persoana) si tot persoana respectiva zice: nu mai am chef sa iti dau raportul ce se intimpla in viata mea. I-am zis Ok, si succes in continuare.
E prima oara cind mi se intimpla asa ceva, de obicei sint o persoana foarte sociabila si foarte saritoare, si de doua ori in viata mea am terminat prietenii, dar cu explicatii, ca persoanele alea nu mi s-au parut prieteni, adica eu sar, ma ofer de cite ori ai tu nevoie, de multe ori, iar cind eu iti cer ceva nesemnicativ, tu ma refuzi. Dar in cazul de fata cu prietena asta cu explicatii boeme sint perplex. Voua vi s-a intimplat asa ceva?
Oricum eu sint o persoana foarte mindra si cu toate ca tatal meu m-a invatat sa nu tin suparare mai mult de o ora, am principiile mele si proverbul: ce scuip, nu mai ling!
Comentati va rog, ati avut experiente din astea?
Saturday, May 21, 2011
"La mulţi ani!"
Un weekend plăcut şi "La mulţi ani!" celor care îşi sărbătoresc onomastica de Sfinţii Constantin şi Elena!
Wednesday, May 18, 2011
O dimineata nebuna!
Nu imi place sa ma grabesc dimineata, de aceea ma scol devreme ca sa am timp de toate. Nu imi place sa vorbesc dimineata si nu imi place sa imi stea cineva in cale, deci pina se scoala baietii le am pe toate facute, pachete, micul dejun pentru ei, cafeaua, catelul hranit, dupa ce se scoala ei imi fac dusul si machiajul, parul, care nu stiu da eu ma trezesc dimineata cu el vraiste, in toate partile, poate dorm ciudat.
Azi dimineata, sculat, dat drumul la catel afara, facut cafeaua, facut mic dejun, pachete, dat mincare la catel, dupa care ce s-a gindit el sa se duca sa isi ingroape o jucarie sub forma de os intr-un ghiveci de flori din casa. S-a murdarit pe bot, a dat pamint pe jos pe mocheta, a imprastiat pamint prin toata sufrageria. Sa mor, nu alta. Inca nu se sculasera baietii, am luat aspiratorul si am inceput sa aspir, dupa ce l-am alungat afara pe catel. Dupa ce am terminat cu aspiratul, drept care s-au trezit baietii de galagie, dar era si timpul ca sotul sa se trezeasca, copilul trebuia mai tirziu, dar s-a trezit si el. Tot eu ia catelul si spala-l de pamint pe bot, dupa asta intru eu la dus, dupa, ma imbrac, machiez,toate pe fuga, caci aspiratul si spalatul nu erau in program. Pe fuga, beau cafeaua, tip la copil sa se spele si sa se imbrace, tipa si el, nu la mine, tipa de bucurie ca vede pe geam ca i s-a prins un iepure in capcana. Capcana care a fost pentru chiriasul din pod, a pus-o el afara de citeva zile cu niste morcovi in ea ca sa prinda un iepure, cica sa se joace cu el si apoi sa ii dea drumul, nu ca sa facem tocana. Iepurele era in cusca, iar altul era afara il pazea pe ala din cusca. Fuge fiimeu in pijamale afara, fuge si sotul si aduc cusca in bucatarie cu iepurele in ea. Inchid intii catelul intr-o camera care era disperat la vederea iepurelui. Si cei doi in loc sa manince si sa faca ce trebuie, nu numai ca ma incurcau pe mine, ocupind bucataria, dar si o galagie matinala care nu o suport. Pina la urma dupa ce l-au filmat, nu i-am lasat sa il scoata afara din cusca aia, ca nu voiam sa mai si fugim prin casa dupa iepure, catelul latra de zor ca era inchis in camera, totul era o galagie infernala, au dus cusca afara si i-au dat drumul. Am plecat tirziu la servici si deja obosita si toata dimineata la servici am avut aceiasi senzatie ca sint pe fuga....M-am deconectat de stare acuma la prinz dupa ce am mincat.
Azi dimineata, sculat, dat drumul la catel afara, facut cafeaua, facut mic dejun, pachete, dat mincare la catel, dupa care ce s-a gindit el sa se duca sa isi ingroape o jucarie sub forma de os intr-un ghiveci de flori din casa. S-a murdarit pe bot, a dat pamint pe jos pe mocheta, a imprastiat pamint prin toata sufrageria. Sa mor, nu alta. Inca nu se sculasera baietii, am luat aspiratorul si am inceput sa aspir, dupa ce l-am alungat afara pe catel. Dupa ce am terminat cu aspiratul, drept care s-au trezit baietii de galagie, dar era si timpul ca sotul sa se trezeasca, copilul trebuia mai tirziu, dar s-a trezit si el. Tot eu ia catelul si spala-l de pamint pe bot, dupa asta intru eu la dus, dupa, ma imbrac, machiez,toate pe fuga, caci aspiratul si spalatul nu erau in program. Pe fuga, beau cafeaua, tip la copil sa se spele si sa se imbrace, tipa si el, nu la mine, tipa de bucurie ca vede pe geam ca i s-a prins un iepure in capcana. Capcana care a fost pentru chiriasul din pod, a pus-o el afara de citeva zile cu niste morcovi in ea ca sa prinda un iepure, cica sa se joace cu el si apoi sa ii dea drumul, nu ca sa facem tocana. Iepurele era in cusca, iar altul era afara il pazea pe ala din cusca. Fuge fiimeu in pijamale afara, fuge si sotul si aduc cusca in bucatarie cu iepurele in ea. Inchid intii catelul intr-o camera care era disperat la vederea iepurelui. Si cei doi in loc sa manince si sa faca ce trebuie, nu numai ca ma incurcau pe mine, ocupind bucataria, dar si o galagie matinala care nu o suport. Pina la urma dupa ce l-au filmat, nu i-am lasat sa il scoata afara din cusca aia, ca nu voiam sa mai si fugim prin casa dupa iepure, catelul latra de zor ca era inchis in camera, totul era o galagie infernala, au dus cusca afara si i-au dat drumul. Am plecat tirziu la servici si deja obosita si toata dimineata la servici am avut aceiasi senzatie ca sint pe fuga....M-am deconectat de stare acuma la prinz dupa ce am mincat.
Tuesday, May 17, 2011
Ultimile noutati
1. M-am mai eliberat la servici, sint mai lejera, incepe sa se vada lumina de la capatul culoarului.
2. Ajung acasa de la servici, copilul facea la matematica (deci e bine sa mai iei si masuri cind e cazul, daca nu mai are laptop, sau are prola sau toate jocurile confiscate,se mai uita la Tv dar dimineata, inainte de scoala, ca nu mai avem sateliti, de vreun an, avem numai 4 antene pe gard de pe vremea cind aveam, acuma numai antena de camera, canale locale de la americani, nu de la canadieni, ca alea sint hidef, si se prind mai bine de unde stam noi) Dar minunea minunilor...punctul 3
3. Sotul meu de citeva zile ajunge inaintea mea acasa. Sa cred ca cercetarea a luat o pauza? sau e o minune?
Acuma ati mai facut gratare pe ploaie? asa am facut eu in seara asta, pozele le pun miine sint in aparat si sint prea obosita. De obicei de un an face gratar fiul meu, dar cum facea la matematica cind am ajuns, sotul era in dus iar butelia era goala de saptamina trecuta cind am facut frigarui, asa caci cind am ajuns, am luat butelia si copilul care a lasat matematica si am tras o fuga sa umplem butelia, ca deh, dimineata am scos de la dezghetat cirnati albi nemtesti care ii cumparasem simbata in dorul celor din Germania dar nu au acelasi gust ca in Germania, cu toate ca scria ca sint originali, dar nici piinea nu e aceiasi. Am mai copt porumb, tot pe gratar. Cind ne-am intors cu butelia, sotul a pus la loc butelia si s-a apucat sa faca cu copilul matematica in continuare, eu bucatareala si gratar, mai comentam si eu din cind in cind ca mie mi-a placut matematica, cel mai mult algebra, ce era si cazul din seara asta, dar amindoi sareau cu gura pe mine, sa nu mai spun eu raspunsul.
Vremea ne deprima, catelul are alergie de primavara, i-am luat ieri Claritin ptr. copii si azi i-am dat a doua priza, de cind am venit de la servici nu l-am vazut sa se mai scarpine, deci merge, ca duminica vorbeam cu un prieten din Bucuresti, mutat de curind la Snagov, medic veterinar, care voia sa imi trimita medicamente din tara, dar legea e asa de stricta ca i-am spus ca nu are voie sa imi trimita medicamente. In orice caz, tot nu stim unde vom face vacanta, copilul are scoala pina la sfirsitul lui iunie, iar nasii lui de botez, prieteni care i-am cunoscut in Germania si care acum locuiesc in Carolina de Nord vin la noi pe 1 iulie.
Mai am multe de spus dar e prea tirziu si copilul vrea atentie, noapte buna!
2. Ajung acasa de la servici, copilul facea la matematica (deci e bine sa mai iei si masuri cind e cazul, daca nu mai are laptop, sau are prola sau toate jocurile confiscate,se mai uita la Tv dar dimineata, inainte de scoala, ca nu mai avem sateliti, de vreun an, avem numai 4 antene pe gard de pe vremea cind aveam, acuma numai antena de camera, canale locale de la americani, nu de la canadieni, ca alea sint hidef, si se prind mai bine de unde stam noi) Dar minunea minunilor...punctul 3
3. Sotul meu de citeva zile ajunge inaintea mea acasa. Sa cred ca cercetarea a luat o pauza? sau e o minune?
Acuma ati mai facut gratare pe ploaie? asa am facut eu in seara asta, pozele le pun miine sint in aparat si sint prea obosita. De obicei de un an face gratar fiul meu, dar cum facea la matematica cind am ajuns, sotul era in dus iar butelia era goala de saptamina trecuta cind am facut frigarui, asa caci cind am ajuns, am luat butelia si copilul care a lasat matematica si am tras o fuga sa umplem butelia, ca deh, dimineata am scos de la dezghetat cirnati albi nemtesti care ii cumparasem simbata in dorul celor din Germania dar nu au acelasi gust ca in Germania, cu toate ca scria ca sint originali, dar nici piinea nu e aceiasi. Am mai copt porumb, tot pe gratar. Cind ne-am intors cu butelia, sotul a pus la loc butelia si s-a apucat sa faca cu copilul matematica in continuare, eu bucatareala si gratar, mai comentam si eu din cind in cind ca mie mi-a placut matematica, cel mai mult algebra, ce era si cazul din seara asta, dar amindoi sareau cu gura pe mine, sa nu mai spun eu raspunsul.
Vremea ne deprima, catelul are alergie de primavara, i-am luat ieri Claritin ptr. copii si azi i-am dat a doua priza, de cind am venit de la servici nu l-am vazut sa se mai scarpine, deci merge, ca duminica vorbeam cu un prieten din Bucuresti, mutat de curind la Snagov, medic veterinar, care voia sa imi trimita medicamente din tara, dar legea e asa de stricta ca i-am spus ca nu are voie sa imi trimita medicamente. In orice caz, tot nu stim unde vom face vacanta, copilul are scoala pina la sfirsitul lui iunie, iar nasii lui de botez, prieteni care i-am cunoscut in Germania si care acum locuiesc in Carolina de Nord vin la noi pe 1 iulie.
Mai am multe de spus dar e prea tirziu si copilul vrea atentie, noapte buna!
Sunday, May 15, 2011
Am plantat
Vineri dupa servici, toti 3, ba nu, toti 4 ca si catelul care a fugarit un iepure salbatic (avem destui pe aici, de nici nu ai crede ca locuim in oras) si care s-a mai latrat la gard cu cateaua lui vecina, am iesit la plantat. Nu ca ar fi trebuit atitea persoane la plantat niste rosii, castraveti si ardei, dar a trebuit sapat, carat saci cu pamint, ca m-am gindit eu ca ar fi bine sa mai adaug in gradinita de legume, niste pamint anul acesta. Am cumparat 10 saci de cite 30kg sacul din care am pus 9 saci in gradinita. Eu am sapat, fiimeu a greblat dupa mine, sotul a carat si a turnat pamintul si la urma eu cu copilul am pus plantele, care saracele ca le cumparasem de doua zile si cu toate ca au stat afara si plouase din cind in cind, erau cam pleostite. Dar bine ca le-am pus vineri, ca ieri frig si ploaie, azi ploua si iar cam racoare, dar azi vad ca ploua serios si e si vint. Inca nu arata ca lumea gradinita, dar vom lucra mai lucra la ea cind va fi vreme buna.
Wednesday, May 11, 2011
E cutremur sau tzunami la noi in casa
Masuri drastice in seara asta: parola pe laptopul lui fiimeu, wii, plastation3, psp, dsi toate confiscate. L-am rasfatat foarte mult si de ce, copil destept, nu am crezut ca se va ajunge aici. Vorbeste 3 limbi, dar sa explic defapt cum e treaba. Sotul meu a fost singur la parinti, el neaga acum dar eu stiu ca taicasu l-a invatat o groaza de chestii, in orice caz nu vreau sa dau vina acum pe el. Cind a inceput fiimeu scoala avea 4 ani jumate, el e nascut in martie si a mers la scoala in 5 septembrie, la scoala de franceza, el vorbind romana si engleza. A inceput scoala si era mama mea aici care ma ajuta foarte mult, se ocupa de el, de gradina, de mincare, de curatenia in casa, iar eu cind veneam de la servici totul era gata. Eu faceam lectiile cu fiimeu, stiind franceza foarte bine, am locuit in Montreal unde am facut si o scoala de contabilitate in libma franceza. Si sotul meu stie franceza foarte bine, nu numai, daca v-asi spune cite limbi vorbeste el sau eu ati zice ca ma laud, asa ca mai bine tac.
Deci eu m-am ocupat sa il ajut la lectii pina in 2008, cind nu am mai avut nici un ajutor acasa, nici mama nici soacra care veneau una un an alta un an. Copilul meu cit m-am ocupat de el cu lectiile a fost elevul lunii in fiecare an in cite o luna, primul an, m-a surprins ca a fost elevul lunii septembrie el de abia incepuse limba franceza si era intr-o clasa in care 5 copii veneau din camine de familii quebecoaise unde limba materna in casa era franceza. In orice caz, copilul meu, nu ma laud acuma ca altfel nu asi povesti in seara asta de nimic, dar cind avea un an si 7 luni stia alfabetul stia sa deseneze un cerc si iti arata circuferinta si aria cercului, stia poezii si o groaza de alte lucruri. Cind mergeam la el la scoala, la sedinte, aici nu sint ca in Romania, cu toti parintii, ai 10 minute in privat cu invatatoarea, totul a fost ok pina in clasa a 4a.
Dupa aceea era asa ok, dar nu prea e atent, e distrat sau nu mai stiu eu ce....Adevarul e ca din 2008 de cind eu am ramas fara nici un ajutor si nu m-am mai ocupat de el cu lectiile a inceput sa o sclinteasca, dar am zis e copil destept si e numai virsta, o sa ii treaca si eu, mai mult eu l-am rasfatat, ca daca sotul meu a zis anul trecut in decembrie ca nu mai trebuie sa ii cumparam si ps3, eu i-am luat ca daca asta isi dorea el de Craciun, pai ce altceva sa ii luam cadou. Dar sotul meu, ca ma enerveaza si el, nu s-a ocupat niciodata de lectiile lui, e drept ca s-a ocupat de el cind era mic si cind venea de la servici sarea la el in brate, asa a invatat alfabetul, in Autocad pe calculator si tot de la el a invatat geometrie, dar asta a fost cam tot. Saptamina asta, de luni am primit in scris ca vineri are doua teste, unul la anatomie si unul la matematica, luni cind i-am spus sotului sa se ocupe putin cit pregatesc eu masa, ca luni aveam deja mincare gatita din weekend, cind a vazut pozele, dar erau si intrebari, care nu le vazuse, in orice caz el e barbat, copilul e baiat, chiar daca pozele erau organe sexuale, trebuia sa se ocupe. In orice caz, m-am ocupat eu si de pus masa, si de gatit si ieri si azi si de anatomie si intrebari..dar azi i-am spus sotului sa il asculte la matematica unde are test tot vineri. Vreau sa va spun ca copilul e afon complet, de mi-a venit sa pling, daca astia doi ani si ceva eu nu m-am mai ocupat de el, il intrebam cind veneam de la servici: ai avut lectii? si zicea ca da, si le-ai facut: da, si nu il controlam pentru ca ma sculam dimineata, direct in bucatarie, plecam la servici, reveneam in bucatarie si din bucatarie in pat. O sa credeti ca glumesc, dar asa este si in weekend ma sculam la 5 sau 6 dimineata si toata ziua curatenie, spalat, mincare. De fapt sint tare suparata pe sotul meu acuma, care in afara de servici nu face nimic acasa, e si vina mea, ca nu m-am impus de la inceput si nu l-am pus sa faca treaba, el fiind singur la parinti cu mama casnica nu a facut nimic acasa. Acum cind scriu aud numai tipete sus, sau mai bine ton ridicat, baietii fac matematica, fiimeu raspunde aiurea si tasu e nervos ca nu stie, ca mai devreme zicea ca trebuia sa il invete scoala. La scoala a invatat, cum i-am spus si lui, dar copilul nu a prins nici in clasa si cum noi nu l-am controlat, l-am lasat de izbeliste, nu stie.
Ii dadeam exemplu in seara asta, ii spuneam ca eu invatam foarte mult acasa cind veneam de la scoala, daca nu eram atenta, daca vorbeam cu colega de banca sau daca colega de banca imi dadea in carti, dar fratele meu mai mic, cu 4 ani care niciodata nu invata acasa m-a surprins cind a dat examen la scoala de ofiteri de aviatie si a intrat, avind si o limba straina, franceza. Eu nevazindu-l niciodata invatind acasa, mai ales cind m-am dus la juramint la Sibiu, am schimbat trenul undeva,nu mai stiu unde in orice caz in gara aia erau oameni care mergeau la Sibiu la juramint la elevii de la scoala de aviatie, doi dintre parinti ma intrebase-ra ce pile am avut, ca mi-au spus ce pile au avut ei sa intre copii lor acolo. Le-am spus ca noi nu am avut nici o pila, probabil ca nu m-au crezut, dar in clipa aia am fost asa de mindra de fratele meu mic. Noi am fost 4 copii, nascuti din oameni simpli de la tara, tatal meu venea dintr-o familie de oamneni foarte destepti cu mult talent, bunicul meu de pe tata care nu l-am cunoscut a fost director de scoala intr-un sat din Moldova, si un mare scluptor, in satul ala el are statuie si sculpturile lui sint foarte recunoscute si multa lume vorbeste cu drag de el. Sora mea a intilnit multa lume la spitalul care lucreaza ea vorbind foarte frumos de bunicul, chiar au dus-o cu o salvare de la spital sa vada ce mare om a fost bunicu. Noi nu l-am cunoscut, a murit cind fratele meu ala mare avea doi ani, numai mama l-a cunoscut, dar nici mama ca si tata nu avea cuvinte de lauda ca acesti oameni straini, pe care i-a cunoscut sora mea, sau care i-au ridicat statuie acolo in sat. Tatal meu era tare pornit impotriva lui si ii dau dreptate, mama lui a murit cind el avea 7 ani el fiind ultimul copil din cei 7 copii. Ceilalti fiind mai mari deja apucasera sa plece pe la scoli, tatal lui fiind destept, profesor la vremea aceea a luat-o pe bunica mea care avea multa avere. Bunica s-a imbolnavit, pe vremea aceea nu se stia ce are, dar cum povestea tata ca incepuse sa ii cada parul, poate avea un cancer. Tatal meu avind numai 7 ani atunci, nascut din gemeni dar fratele lui a murit la nastere, a ramas numai cu taicasu, ceilalti copii fiind mai mari, plecati la scoli in oras, unii insurati, ca din 7 copii a fost o singura fata, care s-a facut asistenta si a murit si ea de tinara, de pneumonie, ca tot asa era inca greu sa depistezi atunci.
Tatal meu fiind cel mai mic si singurul ramas acasa cind mama lui a murit, a avut numai de suferit, ca bunicul meu a luat femeia de servici de la scoala sa faca menaj in casa, femeie nu numai analfabeta dar si idioata, dupa ce el a avut o deceptie in dragoste cu o profesoara de la scoala, atunci s-a incurcat cu menajera, femeia de servici de la scoala, care i-a devenit si mama vitrega lui tatal meu. De atunci tatal meu a avut numai de suferit, dupa ce a ramas singurul dintre copii fara liceu sau facultate, a ramas si cu o pneumonie netratata, care mai tirziu s-a agravat, fiind nevoit ca la 30 de ani sa ramina numai cu un plamin, cea ce i-a daunat toata viata, in orice caz, povestea vietii tatalui meu este foarte lunga, ar putea fi scrisa o carte, dar pe scurt toata viata lui, l-a urit si l-a injurat pe taica-su, cel putin de cind ma stiu eu. Dar tatal meu a fost un om nemaipomenit si asa imi este dor de el, a murit saracul in 1999 in mai si eu nici nu am putut merge la inmormintare. Nascusem in martie, copilul inca nu avea 3 luni, nu aveam pasaport pentru el, nu aveam cu cine sa il las, dar durerea a fost asa de mare, ca il alaptam si din ziua cind a murit tatal meu, ceva s-a intimplat cu laptele ca nu a mai vrut sa suga. Era putin inainte de 4 dupa amiaza in Canda, in Romania era 11 noaptea cind am primit telefon ca tata a murit, era sora mea. Doamne si acuma cind scriu, dupa atitia ani ma apuca plinsul. Nu mai pot sa scriu.............
Deci eu m-am ocupat sa il ajut la lectii pina in 2008, cind nu am mai avut nici un ajutor acasa, nici mama nici soacra care veneau una un an alta un an. Copilul meu cit m-am ocupat de el cu lectiile a fost elevul lunii in fiecare an in cite o luna, primul an, m-a surprins ca a fost elevul lunii septembrie el de abia incepuse limba franceza si era intr-o clasa in care 5 copii veneau din camine de familii quebecoaise unde limba materna in casa era franceza. In orice caz, copilul meu, nu ma laud acuma ca altfel nu asi povesti in seara asta de nimic, dar cind avea un an si 7 luni stia alfabetul stia sa deseneze un cerc si iti arata circuferinta si aria cercului, stia poezii si o groaza de alte lucruri. Cind mergeam la el la scoala, la sedinte, aici nu sint ca in Romania, cu toti parintii, ai 10 minute in privat cu invatatoarea, totul a fost ok pina in clasa a 4a.
Dupa aceea era asa ok, dar nu prea e atent, e distrat sau nu mai stiu eu ce....Adevarul e ca din 2008 de cind eu am ramas fara nici un ajutor si nu m-am mai ocupat de el cu lectiile a inceput sa o sclinteasca, dar am zis e copil destept si e numai virsta, o sa ii treaca si eu, mai mult eu l-am rasfatat, ca daca sotul meu a zis anul trecut in decembrie ca nu mai trebuie sa ii cumparam si ps3, eu i-am luat ca daca asta isi dorea el de Craciun, pai ce altceva sa ii luam cadou. Dar sotul meu, ca ma enerveaza si el, nu s-a ocupat niciodata de lectiile lui, e drept ca s-a ocupat de el cind era mic si cind venea de la servici sarea la el in brate, asa a invatat alfabetul, in Autocad pe calculator si tot de la el a invatat geometrie, dar asta a fost cam tot. Saptamina asta, de luni am primit in scris ca vineri are doua teste, unul la anatomie si unul la matematica, luni cind i-am spus sotului sa se ocupe putin cit pregatesc eu masa, ca luni aveam deja mincare gatita din weekend, cind a vazut pozele, dar erau si intrebari, care nu le vazuse, in orice caz el e barbat, copilul e baiat, chiar daca pozele erau organe sexuale, trebuia sa se ocupe. In orice caz, m-am ocupat eu si de pus masa, si de gatit si ieri si azi si de anatomie si intrebari..dar azi i-am spus sotului sa il asculte la matematica unde are test tot vineri. Vreau sa va spun ca copilul e afon complet, de mi-a venit sa pling, daca astia doi ani si ceva eu nu m-am mai ocupat de el, il intrebam cind veneam de la servici: ai avut lectii? si zicea ca da, si le-ai facut: da, si nu il controlam pentru ca ma sculam dimineata, direct in bucatarie, plecam la servici, reveneam in bucatarie si din bucatarie in pat. O sa credeti ca glumesc, dar asa este si in weekend ma sculam la 5 sau 6 dimineata si toata ziua curatenie, spalat, mincare. De fapt sint tare suparata pe sotul meu acuma, care in afara de servici nu face nimic acasa, e si vina mea, ca nu m-am impus de la inceput si nu l-am pus sa faca treaba, el fiind singur la parinti cu mama casnica nu a facut nimic acasa. Acum cind scriu aud numai tipete sus, sau mai bine ton ridicat, baietii fac matematica, fiimeu raspunde aiurea si tasu e nervos ca nu stie, ca mai devreme zicea ca trebuia sa il invete scoala. La scoala a invatat, cum i-am spus si lui, dar copilul nu a prins nici in clasa si cum noi nu l-am controlat, l-am lasat de izbeliste, nu stie.
Ii dadeam exemplu in seara asta, ii spuneam ca eu invatam foarte mult acasa cind veneam de la scoala, daca nu eram atenta, daca vorbeam cu colega de banca sau daca colega de banca imi dadea in carti, dar fratele meu mai mic, cu 4 ani care niciodata nu invata acasa m-a surprins cind a dat examen la scoala de ofiteri de aviatie si a intrat, avind si o limba straina, franceza. Eu nevazindu-l niciodata invatind acasa, mai ales cind m-am dus la juramint la Sibiu, am schimbat trenul undeva,nu mai stiu unde in orice caz in gara aia erau oameni care mergeau la Sibiu la juramint la elevii de la scoala de aviatie, doi dintre parinti ma intrebase-ra ce pile am avut, ca mi-au spus ce pile au avut ei sa intre copii lor acolo. Le-am spus ca noi nu am avut nici o pila, probabil ca nu m-au crezut, dar in clipa aia am fost asa de mindra de fratele meu mic. Noi am fost 4 copii, nascuti din oameni simpli de la tara, tatal meu venea dintr-o familie de oamneni foarte destepti cu mult talent, bunicul meu de pe tata care nu l-am cunoscut a fost director de scoala intr-un sat din Moldova, si un mare scluptor, in satul ala el are statuie si sculpturile lui sint foarte recunoscute si multa lume vorbeste cu drag de el. Sora mea a intilnit multa lume la spitalul care lucreaza ea vorbind foarte frumos de bunicul, chiar au dus-o cu o salvare de la spital sa vada ce mare om a fost bunicu. Noi nu l-am cunoscut, a murit cind fratele meu ala mare avea doi ani, numai mama l-a cunoscut, dar nici mama ca si tata nu avea cuvinte de lauda ca acesti oameni straini, pe care i-a cunoscut sora mea, sau care i-au ridicat statuie acolo in sat. Tatal meu era tare pornit impotriva lui si ii dau dreptate, mama lui a murit cind el avea 7 ani el fiind ultimul copil din cei 7 copii. Ceilalti fiind mai mari deja apucasera sa plece pe la scoli, tatal lui fiind destept, profesor la vremea aceea a luat-o pe bunica mea care avea multa avere. Bunica s-a imbolnavit, pe vremea aceea nu se stia ce are, dar cum povestea tata ca incepuse sa ii cada parul, poate avea un cancer. Tatal meu avind numai 7 ani atunci, nascut din gemeni dar fratele lui a murit la nastere, a ramas numai cu taicasu, ceilalti copii fiind mai mari, plecati la scoli in oras, unii insurati, ca din 7 copii a fost o singura fata, care s-a facut asistenta si a murit si ea de tinara, de pneumonie, ca tot asa era inca greu sa depistezi atunci.
Tatal meu fiind cel mai mic si singurul ramas acasa cind mama lui a murit, a avut numai de suferit, ca bunicul meu a luat femeia de servici de la scoala sa faca menaj in casa, femeie nu numai analfabeta dar si idioata, dupa ce el a avut o deceptie in dragoste cu o profesoara de la scoala, atunci s-a incurcat cu menajera, femeia de servici de la scoala, care i-a devenit si mama vitrega lui tatal meu. De atunci tatal meu a avut numai de suferit, dupa ce a ramas singurul dintre copii fara liceu sau facultate, a ramas si cu o pneumonie netratata, care mai tirziu s-a agravat, fiind nevoit ca la 30 de ani sa ramina numai cu un plamin, cea ce i-a daunat toata viata, in orice caz, povestea vietii tatalui meu este foarte lunga, ar putea fi scrisa o carte, dar pe scurt toata viata lui, l-a urit si l-a injurat pe taica-su, cel putin de cind ma stiu eu. Dar tatal meu a fost un om nemaipomenit si asa imi este dor de el, a murit saracul in 1999 in mai si eu nici nu am putut merge la inmormintare. Nascusem in martie, copilul inca nu avea 3 luni, nu aveam pasaport pentru el, nu aveam cu cine sa il las, dar durerea a fost asa de mare, ca il alaptam si din ziua cind a murit tatal meu, ceva s-a intimplat cu laptele ca nu a mai vrut sa suga. Era putin inainte de 4 dupa amiaza in Canda, in Romania era 11 noaptea cind am primit telefon ca tata a murit, era sora mea. Doamne si acuma cind scriu, dupa atitia ani ma apuca plinsul. Nu mai pot sa scriu.............
Subscribe to:
Comments (Atom)